Șantierele Bistriței inspiră! Un fost primar comentează situația – în versuri

Numai cârcotașii spun că Bistrița este urâtă, că e aglomerată și nu pot vedea nimic frumos în ea. Dar Bistrița inspiră! Bistrița, e frumoasă – cu gropițe și riduri- și e muză pentru sufletul sensibil.

”Frumusețea stă în ochii celui ce privește” – spune un proverb – care ar data de pe vremea lui Platon.

Așa că cei ce privesc la Bistrița și o văd urâțică, poticnindu-se-n gropițe și riduri ( a se citi cratere și șantiere) – au ceva probleme cu ochii. Sau cu sufletul. Pentru că sufletul sensibil găsește – și în Bistrița noastră – o muză, o motivație, o ”parte plină a paharului”.

Așa se face că până și un fost primar – din partid în opoziție a celui de la conducerea citadinei noastre- nu a rezistat impulsului de a compune o poezie în care să evidențieze- clar- beneficiile acestei perioade de șantier.

Ștefan Sângeorzan – că el e poetul – a luat la pas Bistrița – că se grăbea. Dar s-a oprit în dreptul unui geam în care o pisică urmărea tot ce se mișcă-n urbe. Iar dialogul cu necuvântătoarea l-a așternut în versuri, pe ”coala albă” a social media.

”Ieșind un pic la plimbare

Prin Bistrița asta mare

Mă privește din fereastră

O pisicuță frumoasă.

De-ar vorbi, scumpa pisică

Cam știu ce ar vrea să-mi zică.

– hei! măi omule  sfătos

Cum de mergi iarăși pe jos?

-pisi, îți mărturisesc

Că astăzi, mă cam grăbesc

Șî nu vreau să zăbăgesc.

– dar, nu ai la îndemână

Un taxi, ori o mașină?

– vai pisicuță moțată

Văd că nu ești informată

Că Bistrița e blocată.

Eu, acuma, bunăoară

Cu mașina fac o oră.

Dar așa, mergând mai iute

Ajung în 10 minute.

Ha! ha! ha! râde de mine

-în tăt răul e și-un bine

Mersul pe jos, e frumos

Și e tare sănătos

Că te văd cam brihănos.

No dragii mei, voi să sțiți

La Bistrița de veniți

Musai să nu vă grăbiți

Că Bistrița, astăzi, toată

E șantier și-i blocată.”