Poezia, la Bistrița: Ce poeți contemporani preferă cititorii Bistrițeanul.ro

„Vă trimit următorul poem de Andrei Dósa, în concursul anuntat pe Bistriteanul.ro. Poemul se numeste tunelul din bucătarie (clock in – clock out). Face parte din volumul American Experience, apărut în 2013. Tot ce mai pot spune este că Andrei Dósa este unul dintre poetii contemporani pe care îl urmăresc de mult și pe care îl admir enorm. Mulțumesc!”, ne-a mărturisit Antonia Maria Amarascu.

16 cititori ne-au trimis poemele lor preferate scrise de poeții invitați în acest an la festivalul Poezia e la Bistrița.

Am constatat cu bucurie că cititorii noștri au gusturi deosebite. Au ales să ne răsfețe cu poeme din Andrei Dósa, Ion Mureșan, Miruna Vlada, Răzvan Andrei, Ioana Tătărușanu, Lorena Enache, Lena Chilari, Diana Iepure, Angelo Nestore și Veronica Ștefăneț.

Ne-au scris cititori din București, Iași, Baia Mare, Mehedinți, Năsăud, Beclean și Bistrița…!

N-am vrut să lăsăm pe nimeni pe dinafara unui cadou frumos, așa că am apelat la generozitatea Editurii Charmides și Societatea de Concerte. Grație lor, am completat colecția inițială cu alte volume extraordinare. Astfel încât fiecare dintre cititorii Bistrițeanul.ro care au răspuns provocării se va alege cu un cadou de poveste. O parte dintre ei și-au primit deja cadoul. Celelalte vor ajunge curând la destinatarii care le merită…  

Antonia Maria Amarascu ne-a propus tunelul din bucătărie (clock in – clock out) de Andrei Dósa

îmi reamintesc tot ce am trăit
e o experienţă în preajma morţii
dar aici tunelul e foarte larg
seamănă cu bucătăria unui restaurant
arunc o piatră în portiera daciei verzi
metalul mototolit ca o bucată de staniol
frâna
liniştea
strada se termină într-o cameră de gazare
mirosul de catran şi plastic încins naşte în mine nelinişte
mintea găseşte antidotul
sigilat într-o ţiplă
pielea îmi este acoperită
de un strat fin de sudoare
sunt un mecanism bine uns
fac treaba mare în grădina bunicilor
firele de iarbă se ating deasupra capului meu
ei îmi strigă dintr-o altă încăpere a lumii
să mă şterg cu frunze de iederă
după stau minute întregi să văd
ce scoate la suprafaţă cutremurul pământului
muşuroaie cosaşi viermi iarbă
prima fuziune a plăcerii şi a durerii în sex
de acum aşa va fi tot timpul îmi trece prin cap
rugăciunea trupului vibrează în nervi în plex în piept
eu trăiesc!
eu trăiesc!
eu trăiesc!
toate momentele în care am trăit eliberarea
se evaporă
pierd tot calciul din oase

Și Emilian Gabor a ales un poem din Andrei Dosa: 

Maria Ionașcă ne-a trimis un tulburător poem din Miruna Vlada. Redăm mai jos un fragment:

o femeie fără copii e incompletă, spune erdogan
ca o mioapă care își pierde brusc ochelarii, spun eu
qui prodest o femeie
care nu își folosește ovarele?
de ce să plătim noi pentru stricăciunea ei? ne întreabă
ministrul de finanțe
sunt vremurile de apoi, zice Arhimandritul
s-a ajuns ca numai 33 de copii să fie născuți la 1.000 de femei
de vârstă fertilă
și totuși, 10% dintre femeile care nasc anual în România sunt
minore, zic eu
ceea ce un copil nu primește
nici nu va putea da vreodată mai departe
în jur de 22.000 de fete sub 18 ani
își folosesc anual ovarele micuțe ca să dea viață în România
22.000 de vieți grele pline de neajunsuri ies din ele
cineva răzuiește chiar în clipa asta
bilețelul de loz în plic
în ovarele lor bondoace

o femeie trebuie să facă minim 4 copii: unul pentru fiecare
din părinți, unul pentru biserică, și unul pentru apărarea
țării, spune mitropolitul Ardealului
la herghelie iepele gestante trebuie să stea separate, protejate
de restul.
au propriul staul,
ele costă cel mai mult
sterpele trebuie pedepsite, că aduc pagubă
uneori cu injecție letală uneori nu li se mai dă apă
că ne consumă furajele degeaba…

Ioana Hangan Pudilic din Bistrița ne-a impresionat cu un poem scris de Angelo Nestore: „No amarás”

Asumo que toda bandera es
en cierto modo herencia,
por eso viniste envuelto
en la tela áspera de tus padres.

Asumo también el privilegio
de imaginar en unos escombros
las reformas aburguesadas de una casa
que tendrá mi nombre,
ideas de puentes arrodillados a mis pies.

Y tú, sin embargo, miras la piedra
y solo piensas en el cuenco de la mano
que encerraría el olor de tus sesos magullados,
en la mueca de quien orinaría
en el hueco exacto de tus labios muertos.

Dime, ¿cuántas palmas cerradas harían falta
para contener tu sangre?

Alexandru Madian a preferat un poem din Veronica Ștefăneț

galben bucurești

am ieșit din duș și nu mă îmbrac
mansarda, arșița, icoanele, berea rece din față
pelicula fluturată de vânt, câțiva porumbei dincolo

apuc chitara
cânt de parcă m-ar asculta cineva

îmi redescopăr tempourile

cu un an în urmă fluturam din mâini
și vibram la fiecare mișcare din exterior
acum cronometrez viteza de evaporare a picăturii de apă
pe picior
pielea lucește în raza de soare

am fost argint viu, acum un boț de aur mort

Margarita Rotari ne-a mărturisit (tocmai de peste Prut) că urmărește Bistrițeanul.ro de ceva timp și că i-a plăcut din ziua în care a descoperit această pagină.

Marius Iordăchescu din Iași a ales un poem din Diana Iepure – a fost sau n-a fost 

de când suntem împreună
o singură dată te-am surprins
uitându-te după o altă femeie
într-o zi însorită de vară sau poate de toamnă
ce mai contează
erai la volan
dar
bineînțeles
n-ai recunoscut niciodată

Melinda Simon (Bistrița) ne-a trimis un poem de Ioana Tătărușanu

Efectul șederii îndelungate cu mine însămi –

îmi ia zile întregi să-mi recunosc ochii

Într-o sală plină de oameni eu sunt fata-inimă
la marginea pustie a aerodromului –
punctul de lumină care ghidează

deschide-mi pumnii
lacrimi cât ouăle de prepeliță din ei vor țâșni
atinge-mă
cu războaiele de țesut voi țesăla lumina
mă voi ghemui între ațe doar să mă agăț de ceva
căci într-o cameră plină de oameni eu sunt aritmia
și într-o sală de așteptare eu sunt amprenta antidrog
mănușile chirurgului
protecția care nu mai poate de bine
pentru că de ea e nevoie mereu
pentru că ea nu se termină niciodată…

Adelina Constantin din Vânju Mare (județul Mehedinți) a ales „Poemul care nu poate fi înțeles” de Ion Mureșan – poetul ei preferat.

Eu lucrez la poemul care nu poate fi înţeles.

El este o piatră neagră şi lucioasă

din care brusc începe să crească părul aspru

a treizeci şi trei de sălbăticiuni;

El este mlaştină verde ce se întinde în piaţa oraşului –

din trestiile ei latră moale, linguşitor o vulpe

singuratică;

El este mireasa de lemn (o, minunată mireasă de lemn!) – rochia vînătă,

gura de ierburi,

scîncetul acoperind ca un muşchi alb fereastra;

Și Adi Lup a ales Poem de Dragoste de Ion Mureșan

Lasă-mă

dezbrăcat în pielea goală

să stau în genunchi în fața ta și

lasă-mă

să mă bag sub rochia ta și acolo

să fumez un pachet de țigări!

Să fumez și să descriu cu voce tare,

ca și cum aș vorbi la radio,

cum fumul ieșit din plămânii mei

îți încolăcește pulpele și genunchii și coapsele,

și cum picioarele tale albe se fac ruginii…

Pentru Claudiu Panfiloiu și Venera Roth Gross – unul din poemele preferate este Poemul alcoolicilor semnat de Ion Muresan

Vai săracii, vai săracii alcoolici,
cum nu le spune lor nimeni o vorbă bună!
Dar mai ales, mai ales dimineața când merg clătinându-se pe lângă
ziduri
și uneori cad în genunchi și-s ca niște litere
scrise de un școlar stângaci.

Numai Dumnezeu, în marea Lui bunătate, apropie de ei o cârciumă,
căci pentru El e ușor, ca pentru un copil
ce împinge cu degetul o cutie cu chibrituri. Și
numai ce ajung la capătul străzii și de după colț,
de unde înainte nimic nu era, zup, ca un iepure
le sare cârciuma în față și se oprește pe loc.
Atunci o lumină feciorelnică le sclipește în ochi
și transpiră cumplit de atâta fericire.

Până la amiază, tot orașu-i ca purpura.
Până la amiază, de trei ori se face toamnă, și de trei ori se face
primăvară,
de trei ori pleacă păsările în țările calde și de trei ori se întorc.
Și ei vorbesc, vorbesc fără încetare, despre viață. Despre viață
așa, în general, și chiar și alcoolicii tineri
se exprimă cu caldă responsabilitate, și dacă se mai încurcă și se mai bâlbâie
nu e din cauză că ar da glas unor idei nemaivăzute,
ci pentru că, în tinerețea lor,
reușesc să spună lucruri cu adevărat emoționante.

Dar Dumnezeu, în marea Lui bunătate, nu se oprește aici.
Imediat face cu degetul o gaură în peretele Raiului
și îi invită pe alcoolici să privească.
Și chiar dacă din cauza tremuratului nu reușesc să vadă decât un
petec de iarbă,
tot e ceva peste fire
Până când se scoală unul și strică totul Și zice:
„În curând, în curând va veni seara,
atunci ne vom odihni și vom afla împăcare multă!”
Atunci unul după altul se scoală de la mese,
își șterg buzele umede cu batista,
și le este foarte, foarte rușine.

Liana Beudean: Poemul meu preferat îi aparține poetului Răzvan Andrei și se regăsește mai jos… (fragment)

Elegie pentru copilul homo

Bărbații care iubesc alți bărbați sunt o deviație a umanului,
După cum femeile care iubesc alte femei sunt mutații ale florilor de magnolie.
Spre voi mă îndrept – diformi, anormali, monștri cu inimi temătoare,
Scheletice chipuri, paria cu aureolele făcute cercei la urechea dreaptă
Și mucenici ai bolilor cu transmitere sexuală!
La picioarele spânzurătorilor de care atârnați, scuipați în obraz de părinți, urâți de prieteni, mă așez
Și pe voi, copii cu frica în oase, vă îmbrățișez din inima propriei mele frici.
Eu nu sunt eu dacă voi nu sunteți și contradicțiile mele sunt mai groaznice
Dacă nu-s și contradicțiile voastre, coșmarurile mele mai negre dacă nu se-ntâlnesc cu ale voastre!

Cod Azur ne-a trimis poemul am năduf al Lorenei Enache

horoscopul mi-a promis vara vieţii mele.
există o fereastră fără ghivece în lumea asta
mă așezi pe pervaz și mă liniștești că
nimic nu durează cât să fim și noi fericiţi,
nici măcar asta.
mi-ar fi plăcut să înţelegi că dragostea
e obositoare când nu ajungi la raftul de sus.
fac un atac de inimă, din spatele sicriului
vă judec pantofii & bijuteriile sărăcăcioase.

Anca Goja și Alex Ciprian au ales același poem: alfabet de Lena Chilari

nu am fost atentă
când au schimbat cheia
la ușa încercărilor
părinții mei își varsă
veninul pe tărâmuri străine
iar eu fac litere și nici măcar
nu reușesc să izbutesc în ele
a absența mamei
b bani
c chilari
d de ce dracu sunt aici
e elena după bunica
f fratele meu
g grigore
h hrană
i „ia la dânsa, intelijenta”
î împrumut
j jale jenă
k 600 de km distanță
l ludmila e
m mama mea
n numele neamului
o oricum sunt o dezamăgire
p pentru ea

q
r
s
t tata te iubesc
numai până aici am putut ajunge
pentru voi