Fiecare dintre noi, venim în această lume cu un scop. Frumusețea vine din faptul că nu știm acel scop, îl descoperim pe parcurs. Dumnezeu mereu găsește o cale și ne trimite oamenii potriviți, pentru a contribui la planul său. Așa a fost și cazul părintelui Petru Săsărman, care nu a știut dintotdeauna că asta e menirea sa.

Când ești copil, îl cunoști pe Dumnezeu datorită oamenilor de lângă tine. Petru Săsărman l-a cunoscut datorită bunicului său, care era diacon la biserică. Acesta îl lua pe nepotul lui încă de mic copil, la biserică, ajutându-l să-l descopere pe Dumnezeu.

„Cumva nu îți dai tu seama, dar Dumnezeu te alege de atunci de când ești mic. Privind retrospectiv, încă de atunci s-a sădit în mine această dorință, dar atunci nu mi-am dat seama. Farmecul pe care Dumnezeu îl face cu fiecare preot este acea chemare tainică. Tu crezi de fapt ca alegi de bună voie, dar nu, El te alege…”

Bunicul a avut un impact mare în viața sa și – de pe patul de moarte – i-s spus: Când ai să ajungi preot, să te rogi pentru mine. Dacă atunci nu și-a dat seama de însemnătatea acestor cuvinte, mai târziu totul a căpătat sens.

Chiar dacă vreme de câțiva ani, în adolescență, Petru Săsărman a luat-o pe alte căi, chemarea a rămas înlăuntrul său, rodind, la momentul potrivit.

După moartea bunicului, a terminat școala gimnazială, mergând la liceu. Primii doi ani de liceu nu a dat importanță școlii sau lui Dumnezeu, descoperind o nouă plăcere – fotbalul. Cum nimic nu e întâmplător, la finalul clasei a 10-a, în prima zi de Paște și-a cunoscut viitoarea soție. Încă de atunci, prin simpla ei prezență în viața lui, a dat sens vieții, ajutându-l moral sa evolueze pe toate planurile.

A urmat încă un semn de la Dumnezeu, în legătură cu menirea sa. „De Izvorul Tămăduirii, o sărbătoare care este exact după Paște, am mers la mănăstirea Rohia. În ajunul sărbătorii, Înaltpreasfințitul Iustinian al Maramuresului, binecuvânta toți enoriașii prezenți pentru slujba de a doua zi. Trecea pe la fiecare rapid, însă la mine s-a oprit. M-a întrebat lucruri generale, iar apoi mi-a zis „Tu o să te faci preot”. Eu i-am zis ca sunt cu fotbalul, n-am acest gând. Apoi, zâmbind, a afirmat: „Eu cred că te vei face preot, asta e chemarea ta…”

Dumnezeu i-a scos în cale un om cu mult har, care i-a redirecționat calea, sădindu-i în suflet gândul de a se îndrepta spre teologie. Atunci, și vorbele bunicului au avut un sens.

În clasa a 11-a a dat la seminarul teologic, dar nu a intrat. Acest fapt l-a ambiționat, iar după Bacalaureat, a intrat la Facultatea de teologie.

După terminarea facultății și promovarea altor examene necesare în acest domeniu, a devenit profesor, cu doar o oră pe săptămână. Acela a fost singurul post vacant. „Toată lumea mă întreba ce voi face, având doar o oră la catedră, însă eu eram sigur că Dumnezeu se va îngriji și de lucrul acela…”, ne-a povestit preotul Petru Săsărman.

Planul părintelui Petru și a soției acestuia, era să aibă o parohie cât mai aproape de oraș, pentru a-i fi mai ușor soției cu munca. A aflat însă că parohia Ciosa are nevoie de un nou preot. Chiar dacă dorința era alta inițial, planul lui Dumnezeu a fost mult mai măreț. „A fost gândul lui Dumnezeu sădit în mine. Soția mea, având un job la Bistrița, a fost puțin reticentă în prima fază. Dar fiind o parohie misionară, care are puțini locuitori, nu e nevoie să stăm în permanență acolo, ci doar duminica și în sărbători. Așa că puteam face naveta”, a explicat preotul Petru Săsărman.

A urmat concursul pentru titularizare. Ar fi putut alege o parohie mai aproape de oraș, pentru că a obținut o notă foarte bună. Preoții din comisie au fost mirați când Petru Săsărman a ales în continuare Ciosa.

„Chiar dacă știam că am o catedră cu doar o oră pe săptămână și că aleg o parohie misionară, unde nu voi avea salariu, m-am lăsat în voia lui Dumnezeu. Am știut că acest gând pe care l-a sădit în mine este voia Sa…”

La scurt timp, a aflat că va primi o catedră întreagă în oraș, cu 18 ore.

Preotul Petru Săsărman, în vârstă de 28 de ani, este de 4 ani preot în cătunele Ciosa și Iliuța Bozghii. Aici a reușit să construiască o legătură unică împreună cu enoriașii săi. În fiecare duminică după liturghie, rămân împreună pentru a povesti. E o tradiție ca noaptea dintre ani și sărbătorile importante să și le petreacă împreună.

S-a străduit să-și ajute cu tot ce a fost posibil comunitatea pe care o păstorește, schimbând vieți. Ar fi putut alege o parohie mai ușor accesibilă, cu mai mulți enoriași, dar a ales liniștea și simplitatea. A urmat voia lui Dumnezeu: „Dacă Dumnezeu nu te alege, nu poți fi preot nici într-un vârf de munte…”

Patrisia Moldovan