Paleontologia vertebratelor în România: fosile, bio-evenimente, geologie s-a intitulat conferința susținută de prof. univ. dr. ing. Vlad Codrea, de la Univ. Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Evenimentul s-a desfășurat la Muzeul din Bistrița, Secția Științele Naturii. S-a dorit a fi un tribut adus tuturor oamenilor de știință care au contribuit la dezvoltarea paleontologiei vertebratelor în România.
Conferința și-a propus să aducă în atenția publicului larg și, totodată, să readucă în memoria profesioniștilor în domeniu – reperele istorice de referință privitoare la evoluția cunoașterii paleontologiei vertebratelor în România.
Cu acest prilej a fost realizată o sinteză în care au fost punctate principalele repere eșalonate cronologic. S-au trecut în revistă paleontologii care au marcat progresele de bază în acest domeniu în țara noastră. S-au amintit dovezile esențiale paleontologice bazate pe fosile de referință descoperite în România, dar și principalele evenimente biologice și geologice dovedite în istoria geologică românească.
Din pleiada de paleontologi români care și-au adus aportul la dezvoltarea domeniului paleontologic în România au fost menționați
- Dimitrie Cantemir (1673-1723) cu lucrarea Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae, 1714–1717 (1769),
- Grigore Cobălcescu (1831-1892) – „Calcariul dela Răpidea”, 1862
- Gregoriu Ștefănescu (1836-1911), Ion Simionescu (1873-1944), Mircea Paucă (1903-1988), Sabba Ștefănescu (1857-1931)
- Sava Athanasiu (1861-1946), Ion Popescu-Voitești (1876-1944), Francisc Nopcsa (1877-1933),
- Constantin S. Nicolaescu-Plopșor (1900 -1968), Ion Alexandru Maxim (1902-1968), Virginia Barbu (1905-1997), Nicolae Șuraru (1924-2009),
- Tiberiu Jurcsák (1926 – 1992), Eugen Nicorici (1928 – 1993), Matei Vremir (1970 – 2020).
Dintre oamenii de știință străini care și-au adus contribuția pot fi amintiți:
- Pietro Ranzani (Petrus Ranzanus) (1428-1492) cu lucrarea intitulată ,,Epithoma rerum Hungaricum”,
- Georg ‘Georgius’ Vette (1645-1704) – „De draconibus carpathicis et transsylvanicis”, 1675,
- Francesco Griselini (1717-1787), Georges Cuvier (1769-1832), François Sulpice Beudant (1787-1850) cu lucrarea Voyage minéralogique et géologique en Hongrie pendant l’année 1818, 1822
- Michael Bielz (1787-1866), Antal (Anton) Koch (1843-1927)
- Ludwig Johann Neugeboren (1806-1887) – membru fondator al „Asociației pentru studii în Transilvania” și al „Asociației pentru Științele Naturii în Transilvania”,
- Franz Ritter von Hauer (1822-1899) și Guido Stache (1833-1921) cu lucrarea „Geologie Siebenbürgens”, 1863.
„Acest teritoriu a oferit materiale paleontologice deosebit de valoroase, care au stat la baza definirii unor taxoni noi pentru știința paleontologică europeană și mondială.
Este vorba despre faunele cu dinozauri și alte reptile asociate din Cretacicul bazal de la Cornet (Bihor).
Dar și despre dinozaurii, reptilele asociate și mamiferele din Cretacicul terminal al așa-numitei „Insule Hațeg” – de fapt o arie care cuprindea teritorii mai extinse din Transilvania. E vorba și de mamiferele paleogene sosite în Europa dinspre ariile asiatice, imigranți favorizați de bio-evenimentul „Grande Coupure” petrecut în jurul limitei Eocen/Oligocen, cu dovezi de referință în Transilvania”, a explicat pentru Bistrițeanul.ro cercetătorul științific gr III dr. ing. Marius Horga.
Au fost amintite faunele de vertebrate miocene din Moldova Centrală și de Nord și Avanfosa Carpaților Orientali. Dar și faunele pliocene din Moldova sudică și Oltenia, cu cel mai vechi mamut cunoscut din Europa, Mammuthus rumanus.
Nu a fost omisă nici bogata faună de vertebrate din Cuaternarul timpuriu și mediu de la Betfia, lângă Oradea. S-a povestit și despre moștenirile paleontologice aflate în umpluturile sedimentare ale peșterilor de pe tot cuprinsul țării, majoritatea datând din ultimul glaciar al Pleistocenului.
„O astfel de „zestre” paleontologică a focalizat atenția și munca unor paleontologi autohtoni, dar și străini. Conferința s-a dorit a fi un tribut adus lor, tuturor”, au precizat prof. univ. dr. Ing. Vlad Codrea și cercetătorul științific gr III dr. ing. Marius Horga.
