Moș Crăciun există? Poate ar trebui să nu ne mai gândim la el ca la un individ bătrân, cu barbă, având un sac plin cu cadouri și o sanie trasă de reni care zboară.
Asta ar însemna că respectivul ins, în ciuda trecerii inevitabile a timpului este plin de vitalitate. Poate merge și la sală, nu bea, nu fumează și este conectat permanent la cele mai recente inovații în materie de IT.
Spun asta pentru că, mai nou, acest personaj citește mail-uri, are profil pe facebook, iar casa lui din Laponia are internet de mare viteză. Pentru copii, trecerea de la povești, spuse seara înainte de culcare, la tabletă s-a făcut dureros.
Țâncii de trei ani știu să navigheze în mediul virtual, dar emoțiile lor sunt estompate pentru că lipsa poveștilor, a copilăriei în care la radio exista emisiunea „Noapte bună, copii!”, a rugăciunii de seară spuse împreună cu bunica a atins, vulnerabil, sufletul.
Este evident că generația nouă este mai inteligentă, beneficiind de informații venite pe țeava telefonului sau tabletei. Dar nu cumva copiii din ziua de astăzi au minusuri la capitolul sufletesc? Este evident că adaptabilitatea la noile tehnologii informaționale se face ușor, printr-un click, dar povestea luată din bibliotecă era un efort prea mare?
Făt-Frumos a fost înlocuit cu roboți…
Lui Tom și Jerry i-au luat locul personaje neumane, cu puteri nucleare, venite de pe altă planetă ca să salveze pământul, deși pământul poate fi salvat, evident, doar prin puterea oamenilor. O cale ar fi, pentru orice copil sau adult, păstrarea curățeniei. O alta ar fi să protejăm pădurea. Și câte și mai câte, că de n-ar fi, nu s-ar povesti.
Am citit undeva că tragedia prin care faimosul Eric Clapton și-a pierdut fiul, căzut de la etajul unui zgârie-nori, a avut rădăcini în admirația super-eroilor. Copilul l-ar fi admirat pe Batman. Desigur, putea să existe la fel de bine și elefănțelul Dumbo sau Mighty Mouse ca și cauză, dar povestea lor era mai puțin credibilă. Era poveste.
Batman amestecă în aceeași ciorbă ficțiunea și rezolvarea problemelor realității cotidiene. E greu de crezut că Făt-Frumos care tăia capul balaurului cu sabia a fost exemplu pentru interlopii cu săbii. Pentru că din ecuația violenței este greu să confunzi un om cu un balaur, indiferent cât are gura de mare și nivelul mușchilor.
Cândva, personajele animate erau inspirate din fauna și flora pământului, iar copiii înțelegeau că animalele și florile au viață. Au suflet. Că trebuie ocrotite pentru ca povestea să meargă mai departe.
În prezent, cum oare să ocrotești un robot care se transformă în farfurie zburătoare sau armă letală?
Cumperi un joc cu roboți și îl ocrotești din joystick? Nu mai este nevoie să ieși din casă, să-i vezi cu ochii tăi pe Heckle și Jeckle cum caută hrana sau cum dansează pe cer înainte de a ninge. Nu mai trebuie să mergi până la lac să-l vezi pe Donald. El nu mai are suflet. E doar o bucată de carne bună cu varză. Unde a dispărut Cartea Junglei? În galaxii pline cu lumi robotizate, fără sentimente și emoții, unde vitezele supraluminice depășesc capacitățile lui Tom si Jerry sau ale lui Miaunel și Bălănel. Deci, un robot este mai puternic decât o ființă?
Revenind la Moș Crăciun și jucăriile sale, vă dați seama ce cultură informatică trebuie să aibă acesta pentru a putea deosebi tabletele de nu știu câți inchi, telefoanele smartphone sau laptopurile cu mega de ram? Tocmai el, obișnuit cu o pasăre înghețată pe un ram adevărat pe care o salva încălzind-o la piept.
Ăsta de acum nu este Moș Crăciun. E clar. Este un tip tânăr, musculos, eventual un hibrid între om și robot, un metrosexual a cărui barbă nu mai are culoarea zăpezii. Nu mai are sanie cu reni, ci un bolid pe patru roți cu sute de cai putere. Iar cadourile le trimite on-line.
Dacă atingem și latura religioasă… că de Crăciun, de fapt, s-a născut Isus…
Dar cine își mai aduce aminte că pe 25 decembrie sărbătorim nașterea sa?
Adevăratul Moș Crăciun există. El știe că sub bradul împodobit copiii așteaptă cadouri. La Bistriteanul.ro asta încercăm să arătăm. Că Moșul este OM și îndeplinește dorințele prin oameni. Știe să-i ierte pe cei care au greșit, chiar dacă sunt politicieni, și le luminează sufletul pentru a dărui. Știe să ne stârnească amintiri cu zăpadă multă, dacă este cazul, cu săniuș pe-ndestulate, cu povești la gura sobei, lângă calorifer sau șemineu, cu părinți, frați, bunici stând cu toți la masă și bucurându-se.
Am totuși o întrebare: Cum veneai tu, Moșule, mereu cu cadouri, doar după ce adormeam? Ne vegheai somnul și liniștea? Știai că ne rugăm la Doamne-Doamne ca să vii? Sau aveai senzori de mișcare în dormitor care declanșau o teleportare a cadourilor cu viteza supraluminică?
P.S. Mosule, pentru noi, cei de la Bistrițeanul, ai rămas… OM. Așa cum s-a născut și Isus.
