Să-mi cânte PP pe la spate! (unde PP = Politică în Primărie)
Deseori vorbim despre administrație și politică fără să facem o distincție. De altfel, politicienii, în funcție de conjunctură, folosesc aceste noțiuni pentru a-și zămisli din vorbe drumuri în conștiința cetățeanului cu drept de vot.
Când este vorba despre alegerile parlamentare, politicienii spun că, de fapt, politica este o administrație mai complexă prin care dezvoltarea țării ia avânt.
Când este vorba despre alegeri locale, aceiași politicieni susțin că administrația nu este politică, dar nici nu poate supraviețui fără politică.
În ambele cazuri, administrația este precum o sclavă sexuală, iar politica deși este mama prostituției morale poate apela la vaginoplastie, bineînțeles operație plătită din banii publici.
„Să alegem gospodarul” este un slogan al cărui substrat este de a ascunde sub pătura populismului, ați ghicit, politica în pielea goală! Gospodarul este gospodar, dar ce s-ar face el, sărmanul, fără politică? Cum ar putea el să procreeze minciuni, promisiuni și alți urmași ai democrației originale românești? Cum să unești destinele a două subiecte de gen feminin? O să sară liberalii de fund în sus că uite, se poate și la Oradea, și la Cluj, uitând că atât Bolojan cât și Boc s-au „căsătorit” cu administrația, iar politica a devenit slujnica orașelor.
Au profitat de Bistrița și o îmbracă în haine de gală doar înainte de alegeri…
La Bistrița a fost invers și se dorește continuitate politică. Indiferent de culoare. Bistrița este urbea aceea săracă, dar extrem de frumoasă, pe care au scos-o la produs unii sau alții, au profitat de ea și o îmbracă în haine de gală doar înainte de alegeri.
Culmea, o mărită și o divorțează matroana. Politica.
Împăratul Caligula, într-o depresie economică a Romei, a inventat bordelul pentru săraci, unde lucrătoarele erau soțiile senatorilor. Evident că economia nu s-a redresat, iar decăderea Romei a fost ireversibilă.
Această ireversibilitate a decăderii a fost făurită de dictatori. Dictaturile au aparținut în majoritatea cazurilor politicii.
Amestecul de politică și administrație este ca și cum ai pune muștar pe un pepene.
Contradicția dintre a fi gospodar și a fi politician este strict cetățenească deși, în ansamblu, ambele se adresează oamenilor, cetățenilor.
Speranța unui român în 30 de ani de democrație a fost strivită de politică, întrucât politica a sugrumat orice viziune edilitară. Îndepărtarea de politică sau chiar renunțarea la doctrine a ajuns soluția gospodarilor. Unica soluție a dezvoltării comunităților. Într-o primărie, politica nu ar trebui să fie angajată cu carte de muncă. Nu de alta, dar deocamdată prostituția este ilegală.
O oglindă murdară în care sunt obligați să se uite oamenii curați…
Administrația este cea care ridică cetățeanul, fără să fie nevoie de un mariaj cu politicianul.
Exemplul unei administrații ni l-au oferit mulți în istorie. Regina Elisabeta I, cea cu care s-a sfârșit dinastia Tudorilor, a avut un răspuns tranșant vizavi de faptul că nu s-a căsătorit așa cum doreau politicienii vremii: „Eu sunt măritată cu Anglia!”
Bistrița nu este Anglia și nici nu va fi, dar nu este nici Oradea și nici Cluj, nici Videle și nici Caracal. Bistrița este o priveliște. O oglindă murdară în care sunt obligați să se uite oamenii curați, nepervertiți sau înșelați de politică. Oameni a căror conștiință a rămas intactă deși politica le arată nurii. Oameni care speră. Oameni uniți. O comunitate.
PP. Politică și Primărie. O alăturare nefirească într-o urbe măcinată de interese individuale sau de grup. Ambele politice. O alăturare unde interesul cetățeanului simplu este trecut în contractul postnupțial, nu prenupțial. Adică „m-ai votat, acum taci patru ani”. Este exact ca în piesa celor de la Fără Zahăr:
