OPINII: Priveghi de 1 Decembrie

1 decembrie. Iluzia unirii în cuget și simțiri pentru o zi. Un simulacru de patriotism cu miros de fasole și cârnați de parcă foamea ar întreba de noi la semafor. Nesătui prin definiție, purtăm tricolorul ca stindard al neputinței de a ne ridica din patul constiinței.

Un soi de „Desteaptă-te, române pentru a te culca la loc”, ignorând o carte ce ai uitat-o pe noptieră, vorba Mirabelei Dauer. Un popor rupt în fund cu aere de aristocrat, a cărui școlarizare se face pe internet și din povești de cârciumă.

Valorile morale ale acestui neam de pricepuți au rămas în carul cu boi al lui Nicolae Grigorescu… Singurul atelaj care exprimă viteza de reacție a românului puturos cu bagaj educațional ce încape în portofel.

Suntem în Uniunea Europeană, dar avem ștampila de țară în curs de dezvoltare cum ne-a lăsat Ceaușescu, păstrând în noi promiscuitatea spiritului descurcăreț, victoriile acelea efemere obținute din combinații stradale care sfidează legea. Să mai trăim și mâine este o logică ce depășește dictonul „trăiește clipa”.

Țara asta sacrifică zilnic, pe lângă porci acum în prag de Crăciun, cultură și civilizație fără asumare. Se întâmplă la nivel înalt, iar jos plebea, îmbrăcată în „treling” de firmă și cu „Adibas” în picioare, joacă la nuntă.

Poporul nu mai umblă desculț prin iarbă. E prea deștept de pe telefon și televizor, toți suntem în esență și Paulescu, și Coandă, și Brătieni, și Maniu, Nadia sau Hagi. „Ehehei, voinicii mei”, a rămas înfipt în creierul nației ca o căpușă pe banii statului ăsta putred și care supraviețuiește din puterea oferită de Chuck Norris și Van Damme, că doar ăia îi băteau pe toți.

Așa cum și Nuțu Cămătaru, plin ochi de proxenetism, tâlhărie, droguri și cămătărie a ajuns erou de carte! Acest Papillon mai are puțin și va fi ecranizat. Îi lipsește o stea pe aleea celebrităților și o decorație, dar în inima multora el le are deja cumpărate.

În România asta difuză, în care se lasă o ceață densă peste ochii celor care citesc o carte de-a lui Cărtărescu, Paleologu sau Herta Muller, românca laureată a Premiului Nobel pentru Literatură, Nuțu Cămătaru este rege. Adio, Ferdinand, Carol sau Mihai I!

1 decembrie, un ignat al sacrificării bunului simț

Ne îmbrăcăm în costum popular, mâncăm cârnați cu fasole și ascultăm manele ca să moară dușmanii. Suntem proprii noștri dușmani, exact ca bacteria Myxococcus descoperită în Țara Galilor care este un prădător și mănâncă alte bacterii. Ne mâncăm între noi și schingiuim sfânta limbă română pe altarul socializării.

Nu producem decât minciuni perisabile, nepăsare și ipocrizie. Începând cu politica, această scursură din organele comunismului, care sapă groapa sentimentului național. 1 Decembrie a devenit un priveghi, o pomană cu steaguri tricolore scoase de la naftalină. Până și muzica imnului, versurile sună a epitaf. N-avem zvâc, n-avem Înălțare decât în calendarul ortodox!

Dumnezeu este folosit ca ajutor electoral, Nașterea Domnului are ca reprezentare porcul pe masă, ideologiile de partid sunt ambigue ca și timpul probabil, patriotismul s-a scurs iremediabil în ceea ce bagi în gură și pe câți tragi în țeapă. Da, da, Țepeș a devenit Dracula, iar Marea Unire a fost doar un mare chiolhan!

A sosit 1 decembrie, dar pentru acest popor este o altă zi anonimă. Tristă prin definiție.

Am ajuns aici devenind în 32 de ani… Ipu. Nebunul satului din „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte”. Sacrificat ca să trăiască alții. Șmecherii. Șmenarii. Combinatorii. Proxeneții viitorului. Cămătarii nației.

Iar noi? Noi plătim biletul la galerie, imaginându-ne că stăm în primul rând la spectacolul Marea Unire. O copie mizerabilă a originalului de la 1918.

Aplaudăm dezastrul național ca o victorie a României la Mondialele de Fotbal. „GOOOOOOOL” a strigat Ilie Dobre timp de 48 de secunde și a intrat în Guiness Book. Este golul acela imens pe care-l strigă istoria, eroii, țara și care ne înconjoară.

Nu, nu atunci i-am condamnat pe toți la moarte, ci acum ar fi timpul să îi condamnăm pe toți la moarte prin ignoranță. Pe toți cei care ne-au adus aici.

Partikip sau Amin?