OPINII: O poveste de suflet, o poveste adevărată

Este povestea Virginiei Linul, creatoarea noastră populară de la Salva. Cea pe care o vedem pe panourile de la intrarea în localitate, dacă treci prin zona Năsăudului nostru.

Este povestea portului popular: una născută din muncă, din talent și trudă multă, începută și continuată în satul nostru românesc, încărcat de liniște și tihnă, atât cât se poate.

Dacă treci prin dreptul casei ei, găsești același panou mare, care te determină să devii curios. Să oprești mașina și să vizitezi expoziția și magazinul de prezentare a costumului popular.

Costumul popular muncit de Gina noastră a creat o poveste. Una suprapusă peste cea pe care am auzit-o de curând, în care, cândva, un om sărac cerea să fie miluit de un bogat, în gara din Năsăud. Și, cum bogatul nu auzea, i-a întins săracului o sumă de bani „Na, să aud!”. Adică: roagă-te să aud!). Cineva a legat aceste trei cuvinte într-unul singur, care a devenit și nume de oraș.

Virginia Linul a făcut cunoscut numele Năsăudului și al Salvei, căci l-a legat de numele portului popular românesc de care locuitorii zonei sunt atât de mândri. El coboară din istorie, de pe Columna lui Traian, acolo unde acesta are o mare asemănare cu cel al țăranilor noștri de la munte și nu numai. Ei l-au moștenit cu cinste de la străbunii noștri, daci.

Și la popoarele din Peninsula Balcanică, sârbi, bulgari, se întâlnește un port asemănător cu al nostru. Uneori, cu aceleași elemente, singura deosebire constând în elementele decorative și colorit.

Virginia Linul a făcut din povestea costumului o preocupare frumoasă, încheiată cu un doctorat în domeniu. A studiat și cercetat documente, adunând modele și multiplicând exponatele. Creând astfel și salvând ceva ce ținea de mintea și hărnicia româncelor care odinioară coseau sau tricotau, păscându-și turmele de vaci și oi, pe râtul verde al dealurilor.

Apoi, să nu uităm, fiecare zonă își are modelul și culorile, densitatea acestuia, toate legate de priceperea cu care acesta era confecționat.

Se știe, portul popular se diferențiază în funcție de profesie, anotimp, ocazii festive, vârstă și sex. Piesele folosite în timpul muncilor sunt mai simple, mai puțin ornamentate. În zonele muntoase se impun elemente distincte în port, iar costumul ce se îmbracă la nuntă este cel mai frumos ornamentat, confecționat special în acest scop.

Desigur, și diferența de vârstă se reflectă în costumul popular. Ornamentația costumului popular, modul de decorare, atât ca plasare cât și compoziție a motivelor formează elementul principal. Inspirația motivelor este natura – flori, păsări stilizate, toate decorând în mod sobru și cumpătat, armonizând nuanțele cu bun gust și deosebit rafinament artistitic.

De ce am ținut să subliniez aceste lucruri? Pentru că pe lângă priceperea de a realiza un costum popular, trebuie să cunoști legile lui nescrise. Cele care te fac să întorci admirativ capul atunci când îl întâlnești. Și, dacă reușești să faci din asta o artă și să te mândrești cu ea, într-o vreme când parcă dispare și slăbește plăcerea de a îmbrăca costumul popular, este mai mult decât un curaj!

Ne amintim cu toții, anii în care produsele din alte țări au invadat pentru prima dată piața românescă și costumele populare românești erau date la o parte. Da, a trebuit curaj și bun gust din partea Ginei, să facă o „modă” din purtarea costumului popular, încurajându-i pe cei care aveau să-l scoată din ladă.

A obținut apoi sprijinul Consiliului Județean de a sărbători ia românescă, cu mii de oameni, adunați la Năsăud, din tot județul. Cine poate să nu recunoască asta? A dovedit că oamenii pot face o sărbătoare și o bucurie din a-și îmbrăca haina populară. De Năsăud și de o asemenea sărbătoarea s-a auzit din nou.

Până departe, în Franța, acolo unde un mare specialist în modă – Philippe Guillet – a apreciat și a simțit arta transpusă în costumele create de Gina. Și, pentru a „descoperi” frumosul prins în costumul popular, marele specialist francez vizitează România și Salva Năsăudului, acolo unde Gina creează. Iată că Gina a îndrăznit și a reușit să facă cunoscut Năsăudul.

A urmat înființarea atelierelor de creație, chiar și la Berlin.

Pentru că Virginia Linul promovează și costumul sașilor ce au trăit în zona noastră. A stabilit parteneriate cu ateliere de modă. A intrat în concursuri de susținere a costumelor populare. Iar dansatorii diferitelor formații artistice au purtat cu mândrie frumoasele costume făcute în atelierele Virginiei Linul.

„Produsele în Bistrița-Năsăud” au fost promovate în afara țării. Poți să nu recunoști asta? Costumul popular, ouăle îmbrăcate în mărgele, împletiturile din papură, produsele alimentare ambalate, meșteșugărești și de artizanat, accesorii tradiționale, decorațiuni, obiecte casnice tradiționale, ceramică – toate au fost făcute cunoscute lumii, prin Virginia Linul, cu vocație și perseverența.

Nici străinii care vizitează meleagurile năsăudene nu trec fără să viziteze expoziția „Casa costumului popular”.

Multe, multe alte realizări ale Virginiei Linul ar trebui adăugate, cu cinste și recunoaștere. Se pot vedea în LinIA Traditională și pe pagina de FB Virginia Linul.

Se pot vedea pentru că sunt realizări. Se pot vedea de toți cei ce vor să recunoască munca și dăruirea cuiva. A cuiva care își pune bagajul în mașină și pleacă în lumea largă să facă cunoscut ceva ce aparține acestui neam și acestei zone, de care este atât de mândră.

Ce se câștiga din ceea ce se oferă? Oricine poate afla răspunsul, încercând. Fiecare alege ce îi este mai aproape de suflet. Uneori, Virginia Linul îmbracă câștigul în mândrie și dragoste de neam și asta e suficient. Ceva lucrat de mână, trudit din greu, în vremuri când mașina ar broda cu usurință.

Curios este că cei care observă primii sunt străinii. Cum? Iată cum: Am avut ocazia să particip, în afara țării, la diferite evenimente culturale.

De cele mai multe ori, am îmbrăcat costumul popular, marca Virginia Linul. Acolo, departe de casă, am simțit privirile admirative ale celor ce cunoșteau valoarea muncii. Am simțit admirația pentru el, dorința de a se fotografia cu noi, cei îmbrăcați astfel…

Și, mai ales, am simțit bucuria cu care ne regăseam, noi, românii, după graiul românesc și ia străbună. Acolo am simțit mândrie și apreciere pentru munca celor care își prind în pasul acului, broderia sufletului, luată din câmpul cu maci sau al florilor de cireș, lipite cu truda și migală pe pânza timpului, de mâini harnice și pricepute.

Păstrați-le pe cele ce le aveți sau coaseți altele, pentru vremurile de pace și liniște ce ni le-a dăruit Dumnezeu!

Iar Virginia Linul să ducă mai departe tradiția românescă de care bunii și străbunii noștri au fost atât de mândri! Culorile din tricolor sunt prinse pe ele!

Felicitări, Gina!  SUCCES, PE MAI DEPARTE! 

Nadia Urian