Într-una din zile, am primit un telefon de la Cluj, de la ruda noastră, profesoara Mariana Neamțu, una dintre descendentele familiei Linul, care locuiește la Cluj. Cum sângele apă nu se face, atunci când ne întâlnim sau discutăm la telefon, vorbim despre locurile, rudele și înaintașii nostri, cu mare drag.
De data aceasta, dânsa îmi spune că a găsit în biblioteca tatălui său un manuscris. O monografie a comunei Rebrișoara, din anul 1901, scrisă de Macedon Linul și găsită de dânsa, în biblioteca tatălui ei, Ștefan Linul, nepotul drag al bunicului său. Mi-a spus că s-ar bucura să o fac cunoscută, așa cum eu voi considera.
Nu puteam să fiu decât onorată pentru acest lucru și să îi mulțumesc, din nou, prin intermediul acestui articol.
Da, a fost și va fi un motiv în plus ca rebrișorenii noștri să afle, sau să își amintească despre faptele de vitejie ale vrednicilor noștri înaintași, despre datele și întâmplările care nu pot fi acoperite de praful vremurilor.
Iată ce am aflat:
Autorul, Macedon Linul, bunicul doamnei, scrie în anul 1901 această „Schiță monografică-istorică” a comunei Rebrișoara, adresată „Onorat-(ului) Public”, „Iubiți consăteni!” – ca prilej de luat în considerare „sfințirea petrii fundamentale a noii-edificatei biserici – din iulie 1901.
Macedon Linul – născut în 1889 în Rebrișoara, comitatul Bistrița-Năsăud, Regatul Ungariei, a fost învățător și delegat al Reuniunii învățătorești Greco-catolice „Mariana” din Năsăud, la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia, din 1 Decembrie 1918.
„Ca o datorință de îndeplinit” Macedon Linul scrie despre Rebrișoara – ca despre „o comună mică după numire, însă mare, în realitate”, „ți se pare întocmai ca o grădină într-o fortăreață, udată fiind de râul Someș și de Valea de munte Ghersa”.
Pornind pe firul istoriei, autorul scrie de cea mai veche amintire despre comună „pe la an. 1440, sub regele Ladislau, fiul lui Ioan Huniade Corvinul, sub denumirea de „Rebra de Jos” sau „Rebra Inferioră”.
*****
Despre multe altele scrie Macedon Linul, despre Biserică, preoții care au slujit în ea, despre Școală, despre personalitățile satului, despre Primărie, despre cunoscutul notar Gavrilă Linul, despre avocatul Ioachim Mureșianu, dr. Demetriu Ciuta și domnul George Linul, despre preoți și învățători – care cu inteligența lor erau gata oricând a se pune în serviciul comunei lor natale și a poporului din șirul căruia au ieșit.
Despre multe altele se poate citi oricând în această monografie mai amănunțit – fapt pentru care se cuvine ca peste vreme să-i mulțumim învățătorului Macedon Linul, pentru această „faptă bună și plăcută înaintea lui Dumnezeu” – de a scrie spre a ne lăsa o dovadă clară a trecerii prin vreme a rebrișorenilor și a neamului de români ce sunt.
Nu intram în posesia unei asemenea bogății de informații, fără ajutorul distinsei doamne, Mariana Neamțu – profesoară la Cluj, nepoata învățătorului, descendentă a familiei Linul, căreia îi mulțumesc din suflet pentru că mi-a încredințat materialul cu atâta bucurie!
Împreună, o dăruim mamei mele, Ioana, cu bucurie și drag, o dăruim tuturor celor din neam, v-o dăruim dumneavoastră, rebrișorenilor, și tuturor cititorilor ce veți fi curioși să o citiți.
Cu multă prețuire,
Mariana Neamtu
Nadia Urian Linul
Foto @ Rebrisoara FB
