Robert Sighiartău are 32 de ani și a lucrat până acum doar în firma familiei, o vreme cu jumătate de normă. Bisnisul său e, de fapt, o moștenire de la tatăl lui în același domeniu de activitate în care familia Sighiartău lucra și înainte de 90, când Ioan Sighiartău era un celebru gestionar la Moto Velo.
Robiță și ai lui s-au îmbogățit încă de pe atunci, când au reușit, doar ei știu cum, să cumpere Casa Pionierilor, o clădire impunătoare și un teren imens pe Bulevardul Republicii, fix în buricul târgului.
Așadar, afacerea cu care se mândrește astăzi, o știm toți bistrițenii, e adânc înfiptă în comunism. Iar acum, de la tribuna parlamentului ne dă tuturor lecții de capitalism, vorbește despre așezarea economiei pe principii liberale, înfierând socialismul și ideile lui. Deși, fără pornirea de pe vremea lui Ceașcă, Robert n-ar fi fost niciodată ce e azi.
Cu alte cuvinte, se dă capitalist dar trăiește din sevă comunistă. Ne spune că economia duduie, dar nu pentru că într-adevăr ar funcționa ceva în România, ci pentru că așa simte el, cu burta plină și buzunarele doldora. E foarte simplu să dai lecții când primești totul de-a gata, ba să te și crezi vreun guru național.
De fapt, lucrurile nu stau deloc așa cum ni le propovăduiește Robert. În realitate, țara-i moartă. Iar târgul nostru e în comă. N-avem nicio firmă locală care să funcționeze ca lumea.
Le-am ucis rând pe rând, una câte una, și am adus în locul lor străini care dau câteva salarii dar scot grosul profitului din oraș. Tot al treilea spațiu comercial e gol, cu anunț de închiriere, iar străzile sunt pline de 38-uri și magazine chinezești. Locuri bune de muncă sunt doar la stat, salariile la privat fiind printre cele mai mici din țară. Singura afacere la care se mai încumetă cineva e în imobiliare. Cât a mai ține și asta, că oferta deja e prea mare!
Unde dracu’ vede Robiță creștere economică, ne întrebăm cu toții, dacă nu suntem ipocriți.
Orice patron cu care stai de vorbă, de la chioșcar la director de multinațională, îți spune că în țara asta nu merge nimic. Iar Bistrița devine un oraș din ce în ce mai trist, îmbătrânit și părăsit.
Mulți oameni sunt derutați, îngrijorați, depresivi, săraci.
Nu-s toți norocoși ca Robert Sighiartău. Căci asta e marea lui calitate, înainte de a fi vreun politician destoinic, vreun om de afaceri genial sau vreun pastor de top. S-a născut în locul potrivit, în curtea în care altădată ne dădeam cu carturile. Restul e gargară…!