OPINII: Fără penibili în funcții publice

Cred că a venit vremea ca un partid pe care eu îl numesc partidul celor ce aruncă primii cu piatra să-și schimbe sloganul din „fără penali în funcții publice” într-unul mai moale și mai adecvat, care să sune așa cum am pus eu titlul acestui text.

Oricum, statutul de penal este foarte relativ la noi. Pentru că am descoperit de curând că inclusiv un candidat la președinție își poate spăla toate dosarele și poate șterge toate amintirile din instituții, inclusiv cele ale călătoriilor în străinătate dinainte de ’89.

Dacă penalitatea și penalul sunt greu atestabile, penibilul este evident.

(DEX: Penibil = Care provoacă o impresie neplăcută, supărătoare; greu de suportat.  Sinonime: apăsător, jenant, neplăcut, obositor) 

Mai jos am să număr câteva dintre situațiile în care oamenii ajunși în funcție devin penibili sau oamenii penibili ajung în funcții publice.

Vă las pe voi, cititorii Bistrițeanul.ro, să puneți nume sau observații în comentarii pentru că știu că împărtășim aceleași idei și aceeași soartă în acest domeniu și sunteți la fel de treziți în conștiință ca și noi.

Mai întâi, sărăntocul care nu a făcut nimic să iasă din starea asta în care l-a adus lenea și huzurul și care vrea funcție publică pentru a se îmbogăți.

Acesta este de un penibil perfect, pentru că își ghidează acțiunile numai în interes personal și nu în folosul celorlalți. Începe prin a se îngrășa, pentru că gura este primul sac fără fund, apoi își umple buzunarele și continuă așa până când își face case, își cumpără apartamente și nu mai știe ce să facă cu ce a agonisit, iar când ajunge în acest punct, nu se mai poate opri descriind penibilul condiției umane.

Mai apoi este penibil în funcții publice pămpălăul perspectivist, cel ce n-a avut putere nici măcar în fața propriei neveste și a fost ironizat de toți vecinii, chiar și de cei din capătul satului pentru lipsa de personalitate și autoritate.

Pentru că nimeni altcineva nu vrea locul în primărie, acela va avea puterea să se răzbune pentru faptul că nu este nimic în viață și că toți ceilalți sunt ceva. Va deveni un autocrat penibil, folosind puterea doar pentru a-și acoperi propria nimicnicie.

Bogatul lacom nu este mai puțin penibil când se îndreaptă spre funcții care să îl lase să ajungă la avuția comună a bugetului.

El, de bogat ce este, chiar dacă are sute de miliarde de dolari, va vrea o funcție publică pentru că nu se mai poate sătura. Chiar dacă are case, fabrici și este proprietarul unor rețele mass-media, visează ca țări întregi să fie trecute pe numele lui. în modul cel mai penibil.

Mai este apoi de tot ridicolul prostul. Prostul care răzbește cine știe prin ce mijloace și ajunge să vorbească în public doar pentru a-și arăta pe deplin prostia.

Oameni care nu știu nici măcar limba în care s-au născut, care nu știu de ce există partide pe lume, care folosesc mereu cuvinte auzite de la alții, fără să fi asimilat vreun nivel elementar de știință administrativă și politică. ajung șefi de partide, aniversând cu trei posturi cu apă câte o reușită și ascunzându-se de oameni doar ca să-și manifeste puterea printre alți proști, mai amărâți decât ei.

Mai sunt apoi fanfaronii, penibili pe de-a-ntregul. Circarii de serviciu care vorbesc într-un fel anume, cărora le place circul de dragul circului, care ar da foc la toată țara, doar ca să aibă ei lumină de fundal pentru niște discursuri deșarte.

Fanfaronada și circul – să te ferească Bunul Dumnezeu să le ai zilnic în viața ta. Acești jalnici și penibili ar trebui trimiși pe câmpuri, pe ogoare, prin păduri, să-și manifeste talentele și incapacitatea, nu să stea în funcții publice unde blochează, prin simpla lor prezență, oamenii normali.

Mai sunt apoi ticăloșii. Ticăloșii care fac totul cu cinism, fără să le pese de binele public, plasându-se în puncte-cheie doar pentru a strica jocul spre propriul lor amuzament.

Intriganți, mincinoși, gata să arunce în aer orice creație autentică doar pentru a se bucura de praful care cade peste întreaga societate. ticăloșii se regăsesc peste tot: de la directori mici, administratori de cimitire și primari, până la cel mai înalt nivel parlamentar. Oameni lipsiți de scrupule, de cinste și de bun-simț, penibili pe de-a-ntregul.

La fel de penibili mi se par nevroticii netratați, sau alți dezechilibrați psihotic fără diagnostic care își caută mântuirea și echilibrul psihic necesar în funcții publice.

Câte buruieni sunt pe lume atâtea nevroze și dezechilibre sufletești sunt printre oameni și ele se cer ținute sub control și tratate și nu expuse ca penibilități ale exercițiului public

Incompetenții sunt o altă categorie de penibili în funcții publice. Vezi câte un absolvent de cine știe ce facultate închipuită care, datorită poziției politice, se ocupă de calitatea alimentelor care cere studii aprofundate de chimie și chimie alimentară. Apoi vezi câte un politruc care n-a fost în stare de nimic că se apucă să împartă dreptatea prin Ministerul Justiției sau un trombonist care se dă manager și folosește cuvintele doar pentru a tromboni snob lumea din jur fără să fii deschis în viața lui calculatorul și fără a apela la mijloacele moderne ale managementului, ci doar la sacoșele cărate la București.

Incalificabilii, al căror șir începe cu Femeia Gavrilă – pe care nu știu cum să o cataloghez pentru că pare ceva venit de pe altă planetă.

Sau pare a fi scăpată din vreun laborator de experimente destinate omorârii minții umane.

Penibilitate curată în funcții publice. Și nu se găsesc acei capi politici care cu responsabilitate să le spună oamenilor de acest fel să meargă acasă ca să liniștească societatea românească și să nu mai încerce, ea săraca, să îl pe găsească pe Mesia politicii și tot felul de închipuiți care să vină din cer ca să facă necesara curățenie în funcțiile publice.

Pentru că repertorierea este incompletă, dragi cititori, vă dau cuvântul. Nominalizările vă aparțin.