12 fotografii de mari dimensiuni au fost expuse ieri la Biblioteca Județeană „George Coșbuc” din Bistrița. Autorul fotografiilor – Patricia Marina Toma – a expus inclusiv o instalație: o masă și un scaun parcă rupte din casa bunicilor. Cu o carte de rugăciuni, ochelari, pieptănul de os și năframa pe care încă se întrezărește un fir de păr al bunicii moarte anul trecut…

Fotografiile expuse de Patricia Marina Toma au fost aranjate în jurul unei mese care întruchipează un colț din casa bunicilor.

Instalația a fost admirată ieri cu lacrimi în ochi de mulți dintre cei care au participat la vernisaj. Pentru că fiecare și-a amintit de casa bunicilor. Cu nelipsita carte de rugăciuni, cu toiagul și pieptănul de os, cu farfuriile de metal ciobite. Dar și un emoționant caiet studențesc în care bunicul își notase cu mâna lui cine trebuie invitat la înmormântarea sa… 

„M-am axat mai mult pe boală, pentru că mi-am petrecut ultimii trei ani alături de bunicii mei. M-am mutat din Cluj la țară, într-un sat din Sălaj, pentru a-l îngriji pe bunicul meu care s-a îmbolnăvit. Am avut astfel acces la mai multe lucruri despre care nu știam înainte.

Mi-am dat seama cât de importantă este boala, câte probleme au oamenii cu sistemul medical… Am fost mai aproape de bunici și am ajuns să-mi dau seama ce înseamnă boala la bătrânețe. Prin intermediul bunicilor mei am reușit să înțeleg bătrânețea într-un cadru mai larg. Am avut contact și cu alte persoane de vârsta lor….”, a povestit Patricia Marina Toma pentru Bistrițeanul.ro.

Între fotografiile care vor fi expuse la bibliotecă timp de două săptămâni – veți putea admira inclusiv un cioban de pe Ilve.

„Eu sper să fie o lecție și pentru tinerii care vor vizita expoziția, chiar dacă în fotografii apar oameni în vârstă. Mi s-a părut important și pentru mine, ca tânără de 25 de ani, să abordez acest subiect…

Poate ar merita să ne gândim mai mult la bătrânii noștri. În România parcă nu se acordă atât de mult sprijin sau importanță bătrânilor. Foarte mulți se află la limita sărăciei, prietenii le mor în jur, rămân singuri, iar la azil nu își permit mulți să ajungă… Cheltuielile sunt mari iar financiar puțini bătrâni se descurcă singuri”, ne-a mai povestit Patricia Marina Toma. 

Printre cele mai răscolitoare experiențe trăite de Patricia Marina Toma în proiectul „Oamenii satelor” a fost și întâlnirea cu o femeie care nu mai ieșise din curte de ani de zile, din cauza bolii.

„Am cunoscut o femeie într-un sat. Din cauza bolii, femeia nu mai ieșise din casă de trei ani. Am observat-o privind spre stradă de la fereastra casei. Trecând pe drum am intrat în vorbă cu ea. M-a primit și în casă, deși îmi spunea că de obicei nu deschide poarta decât celor în care are încredere. Pentru mine a fost un șoc. Mi-am dat seama cât de ușor îmi este mie să merg oriunde… Copiii ei erau plecați în străinătate, îi recomandau și ei să nu iasă din curte, să nu cumva să cadă pe undeva…”

Patricia Marina Toma lucrează la proiectul „Oamenii satelor” de aproape șapte ani. S-au adunat deja câteva sute de fotografii cu bunici care ne priesc triști, senin sau resemnați.

Artista ne-a dezvăluit și povestea instalației cu masa:

„În această instalație am strâns obiecte ale oamenilor care nu mai sunt printre noi. Fiecare dintre aceste obiecte, privite individual, te pot duce cu gândul la un spațiu. Am început de la caietul în care bunicul meu, când încă trăia, și-a notat invitații la înmormântarea lui.

Mă întreb câți dintre noi ne-am pus problema în felul acesta? Cât de apropiată trebuie să-ți fie moartea ca să te gândești la invitați? Câți dintre noi avem o asemenea relație cu moartea…?

Am expus și caietul în care bunica mea își nota zilnic tensiunea… Am adus și pieptănul și năframa ei. Pe batic se vede încă un fir de păr de-al bunicii. L-am lăsat acolo, chiar dacă unora li se poate părea cam „cringe”. Dar am fost foarte apropiate. A murit anul trecut. Pur și simplu nu m-am îndurat să spăl baticul. Dacă unii îl observă – bine. Dacă nu – pot să-și închipuie că e o greșeală… Pentru mine e important că e aici…”, ne-a mărturisit Patricia Marina Toma.

„Avem de-a face cu o expoziție unicat. O expoziție foarte frumoasă, care ne dezvăluie o lume de început și o lume de sfârșit. Ai și tu, ca privitor, o stare de tristețe și durere care te proiectează în lumea acestor fotografii.

Pe lângă aceste fotografii realizate cu mult talent de Patricia Marina Toma, avem și legende la fotografii. Există și câte o poveste alături de fotografii, extrem de condesată și emoționantă care te cucerește și care face parte din fotografie”, a remarcat în deschidere Ioan Pintea, managerul Bibliotecii Județene.