O ploaie torenţială care s-a abătut asupra Năsăudului, în iunie 1922 avea să provoace o catastrofală inundaţie a oraşului: s-au revărsat atunci Valea Caselor, Valea Podului şi Valea Crucii, inundaţia soldându-se cu morţi, răniţi şi importante pagube materiale. În operaţiunile de ajutorare a sinistraţilor s-a implicat şi Emil Tişca.
Comisia judeţeană întrunită sub conducerea subprefectului în 24 iunie 1922 a stabilit că au fost distruse în inundaţie 32 de case, alte 42 de case fiind avariate grav, la fel ca multe dintre anexele gospodăreşti ale locuitorilor. 18 persoane au murit atunci, iar pagubele au fost cuantificate la uriaşa sumă de 20.000.000 lei.
A fost constituit un comitet general format din 11 intelectuali care a lansat în presa timpului apeluri pentru ajutorarea cât mai urgentă a sinistraţilor. Preşedintele comitetului a fost Solomon Haliţă, iar vicepreşedinte şi casier a fost numit Emil Tişca. Comitetul a reuşit să coordoneze ordonat şi corect distribuirea ajutoarelor, evitând astfel orice nereguli sau deturnări de fonduri.
Personalităţi publice de seamă s-au implicat, de asemenea, în ajutorarea victimelor inundaţiei: primul ministru, Ion I.C Brătianu a donat atunci 5.000 de lei, iar generalii Arthur Văitoianu şi Traian Moşoiu, dar şi ministrul învăţământului de atunci, Constantin Angelescu au donat fiecare câte 2000 de lei.
Banca Mercur din Năsăud a donat 10.000 de lei, iar Emil Tişca, în nume propriu – 500 de lei. S-au strâns bani de la parohiile din judeţ, instituţiile culturale din ţară, prefecturile şi oraşele din Transilvania, dar şi de la mulţi români din SUA.
Emil Tişca anunţa primăria că s-au strâns 63.331 lei, predând tabelele cu sumele încasate şi plăţile făcute sinistraţilor de către comitet şi solicitând primăriei să facă „cenzurarea socotelilor şi descărcarea de gestiune”…
Acţionar al primului cinematograf din oraş…
Emil Tişca a fost şi cel care a iniţiat introducerea cinematografului în Năsăud: a fost un acţionar important al societăţii Cinema Omnia, iar în această calitate, solicita primăriei închirierea sălii de spectacole pentru proiecţii de filme, spre finalul lunii ianuarie 1923…
A susţinut ideea înfiinţării unei şcoli civile de fete încă din 1920 şi a şcolii secundare de fete „Principesa Elena” – unde a fost ales preşedinte al Eforiei şcolare.
Mai multe detalii despre activitatea economică a lui Emil Tişca în Năsăud, puteţi reciti accesând linkul de mai jos:
OAMENI din Bistriţa-Năsăud: Destinul dramatic al unui director de bancă vizionar
Tot lui Emil Tişca i se datorează şi bustul lui George Coşbuc
În iulie 1911, într-o şedinţă a Comitetului director al Despărţământului ASTRA, Emil Tişca a propus ca Nestor Şimon să scrie o istorie a despărţământului, pentru marcarea jubileului de 50 de ani de asociaţie şi 30 de la înfiinţarea despărţământului năsăudean. A ieşit o lucrare de bună calitate ştiinţifică, redactată într-un termen scurt.
Tot Emil Tişca a fost cel care s-a implicat direct şi decisiv în proiectul de realizare a unui bust a poetului George Coşbuc: împreună cu profesorul Ioan Pecurariu, preşedintele despărţământului, cei doi au făcut demersuri la oficialităţi încă din 1913, pentru a primi aprobările necesre – în contextul în care poetul încă în viaţă nu era agreat în Austro-Ungaria. Au primit aprobările în aprilie 1914, după care cei doi au lansat un apel de strângere de fonduri pentru realizarea şi instalarea bustului.
Lui Emil Tişca i-a revenit sarcina de a angaja un sculptor dispus să execute lucrarea, ţinând cont şi de resursele financiare relativ modeste colectate de iniţiatori. În ianuarie 1914, Tişca îi scria tânărului sculptor Corneliu Medrea – unul dintre dintre artiştii de seamă ai României interbelice şi viitor membru corespondent al Academiei Române.
Tânărul artist a acceptat să execute lucrarea contra modestei sume de 2.500 de lei, cunoscându-l, foarte probabil pe Emil Tişca din timpul studiilor la Budapesta, cu prilejul întâlnirilor studenţilor români la Societatea Petru Maior. Izbucnirea războiului a amânat ceremonia oficială de instalare a bustului preconizată în aula Gimnaziului de la Năsăud.
Abia în 1919 a fost adus şi instalat provizoriu în sala Direcţiunii liceului. A urmat o serie de evenimente care au amânat instalarea bustului – inclusiv o catastrofală inundaţie în iunie 1922. Inaugurarea a avut loc, în cele din urmă, în vara anului 1926, bustul fiind instalat în faţa instituţiei şcolare pe care o urmase şi unde se remarcase cu primele încercări poetice George Coşbuc însuşi. În acele momente, Emil Tişca părăsise deja Năsăudul, iar organizatorii au omis în mod regretabil să-i amintească implicarea majoră în întreaga acţiune.
La sfârşitul lui mai 1924 Emil Tişca părăsea Năsăudul, refugiindu-se la Braşov şi Bucureşti. După îndelungate demersuri, cu sprijinul unor cunoscuţi oameni politici liberali, a reuşit să obţină un post de funcţionar public la sucursala din Braşov a Băncii Româneşti. La sfârşitul lunii decembrie 1924 era numit director adjunct al băncii la sucursala din Satu-Mare. Aici s-a implicat, potrivit caracterului său, aşa cum a făcut-o şi la Năsăud în numeroase activităţi publice de mare anvergură, şi tot aici şi-a cunoscut cea de-a doua soţie, divorţând de soţia sa, Iuliana, în 1940.
Sursa: Din istoricul instituțiilor de credit din județul Bistrița-Năsăud (1873-1940), autori: prof. univ. dr. Vasile Dobrescu şi dr. Adrian Onofreiu, cercetător dr. la Arhivele Naţionale Bistriţa-Năsăud
