Ciprian Pop va coordona la Bistrița, din 9 octombrie, alături de soția lui, Irina, Școala de lemnărit Ars Fabrilis de pe strada Vasile Lupu, numărul 8A. Este prilejul perfect să aflăm cum și-a descoperit pasiunea pentru lemn și cum a ajuns s-o transforme în meserie.

Copiii din Bistrița cu vârste între 8 și 16 ani au ocazia să învețe la Școala de lemnărit ARS FABRILIS cum se lucrează în lemn. Cum să-și cioplească mici cutiuțe, linguri sau diverse alte obiecte. Dar și cum să câștige încredere în sine, confort psihic și răbdare.

Detalii despre activitățile care se vor derula aici – în linkul de mai jos: 

Școala de lemnărit ARS FABRILIS își deschide în curând porțile la Bistrița: Copiii merită să descopere câtă bucurie oferă cioplitul în lemn

Cine sunt oamenii din spatele acestui impresionant proiect? Ciprian Pop s-a născut în Dej și a urmat Facultatea de Teologie în Cluj.

„Am simțit nevoia unui răgaz. Nu știam exact ce vreau să fac, după facultate. Și după ce ani de zile am fost împotriva plecării din țară, atunci, în anii aceia m-a apucat brusc dorul de ducă. Tocmai în America. Mi-am făcut actele din ultimul an de studiu. Exista varianta să primești viză de student, pentru trei luni în vacanța de vară, dar și varianta de viză de muncă – imediat după facultate. Primeai viza pentru 6 luni inițial și se putea prelungi până la trei ani. Erau niște agenți care se ocupau de tine, îți găseau loc de muncă, prelungeau actele și toate cele.

Așa am ajuns să muncesc acolo. Mi-am dorit atunci pur și simplu să-mi limpezesc gândurile, să las în urmă totul, să uit, să văd ce aș putea face mai departe”, ne-a povestit Ciprian Pop.

Tot în America și-a întâlnit și sufletul pereche: Irina Pop. Au pornit amândoi din Cluj, fără să se cunoască, dar s-au întâlnit în același loc.

„A fost libertatea aceea mentală: fără părinți, fără rude, fără cunoștințe… altfel, te-ai fi simțit cumva obligat să faci ce trebuie, nu ceea ce îți dorești cu adevărat. Am scăpat acolo de orice constrângeri și prejudecăți”, admite Irina Pop.

Ciprian Pop a muncit acolo în hoteluri, la restaurante sau în construcții. „Când eram în țară, mergeam des la o cabană în munți, la Băișoara. Mi-a plăcut încă de atunci ideea de a avea o cabană din lemn, la munte. În America… credeam că umblă câinii cu colaci în coadă, dar n-a fost chiar așa.

Mi-am dat seama că nu va fi chiar așa simplu să strâng bani ca să-mi fac o cabană când mă întorc acasă. Dar m-am apucat totuși să caut să văd cât de complicat poate fi să construiești o cabană. Am găsit o grămadă de informații, bloguri și canale TV… De acolo am ajuns la toate restul. Întâmplător cumva… M-a prins atât de tare flama, încât am început să-mi cumpăr scule, să fac și eu – la început lucruri mici și simple…”, își amintește Ciprian Pop.

A stat în America doi ani, iar după întoarcerea în România, a muncit o vreme în Timișoara. Acolo, într-o garsonieră – uscător de 9 m² a început să meșterească, utilizând unelte mici de mână. Nu visa și nici nu își permitea pe atunci un atelier adevărat.

A descoperit că uneltele de mână reprezintă în lemnărit un univers complet aparte. Tot așa a descoperit și dimensiunea tradițională a activității, care s-a mulat perfect peste activitățile de reconstituire istorică ale asociației Terra Dacica Aeterna.

Din 2011 face parte din această asociație, iar în 2013 Ciprian Pop a realizat și prima reconstituire de strung antic.

„Cred că este unic în țară, nu știu să mai existe așa ceva pe undeva… Cu el merg la diferite festivaluri sau târguri de profil, pentru demonstrații. Primul festival în care l-am prezentat, a avut loc în același an, la Alba Iulia. Și acum, după 10 ani, lumea este uimită: n-au mai văzut așa ceva… L-am reparat, l-am îmbunătățit, l-am completat cu tot felul de scule vechi…”, ne-a mai povestit Ciprian Pop.

Apoi a ajuns în Bistrița, unde a locuit la ANL-uri aproape 10 ani. A fost economist în cadrul departamentului de Logistică, la Leoni Bistrița câțiva ani.

„După program, lucram cu lemnul în bucătărie, cât puteam, când aveam timp… Mai târziu am reușit să ne cumpărăm un teren la Sigmir, unde mi-am construit într-adevăr primul atelier: o căbănuță de 3/4”, ne-a povestit Ciprian Pop.

Cu timpul, pasiunea sa a devenit un job în toată puterea cuvântului. A renunțat la slujba de la Leoni și s-a dedicat în întregime lemnului. De aproape patru ani încoace, sursa sa principală de venit este lemnul și obiectele pe care le produce din lemn. În numite lucrări, folosește și strungul electric sau alte unelte moderne.

Irina Pop recunoaște că „este fascinant să vezi că iese ceva concret și util din mâinile tale. De aceea ne dorim să deschidem această școală de lemnărit. Pe noi ne-a ajutat enorm și ne-a schimbat viața în mult mai bine… Am descoperit ce înseamnă să-ți liniștești mintea. Am descoperit câtă împlinire îți aduce fiecare lucru făcut… Nu trebuie să fie mare lucru, mare complexitate… Visul meu ar fi să încercăm să-i convingem și pe adulți că merită să încerce…”

Tot lemnul a fost cel care le-a prilejuit celor doi experiențe deosebite în străinătate, participând la diverse festivaluri de profil.

„Am fost în Bulgaria, în Polonia, în Italia, Franța, Spania, Anglia, Turcia… Am remarcat că există acolo mult mai multe persoane pasionate de așa ceva. Meșteșugul în sine nu diferă prea mult. Dar acolo există cluburi, asociații de cioplitori, oamenii se întâlnesc și vorbesc despre asta…”

„Am creat Școala de lemnărit ARS Fabrilis ca să descopere copiii câtă putere au în mâini, câtă bucurie îți aduce să faci tu personal un obiect.

Ne-ar plăcea să ajungă să cunoască diferitele esențe de lemn și cum se lucrează cu ele. Să înțeleagă că greșelile te ajută să înveți. Că sunt o etapă firească din procesul de învățare. Aici nu e o tragedie să greșești, nu primești nicio notă proastă. În schimb regulile este important să fie respectate pentru că altfel fie nu obții obiectul dorit, fie te poți accidenta, la fel ca în viața reală. La Școala noastră de lemnărit lemnul se poate transforma și după o greșeală. Poate chiar în ceva mai interesant decât a visat un copil la început

Copiii au ocazia, totodată, să pună în practică noțiunile teoretice pe care le învață la școală… Să înțeleagă cum se folosește efectiv un compas, ce înseamnă – cum arată un unghi de 30, 40, 60 de grade…

Ne-au dat curaj chiar copiii cu care am interacționat până acum. Nu ne-am imaginat că se vor strânge copiii ciorchine lângă cineva care cioplește o lingură. Nu ne-am așteptat ca un strung de lemn să capteze atenția și interesul copiilor. Am crezut că li se va părea plictisitor. Dar n-a fost așa. Copiii s-au strâns buluc și au fost foarte încântați. Au vrut să pună mâna, să încerce, să vadă, să experimenteze și ei”, a completat Irina Pop, co-fondatorul Ars Fabrilis.