„Sunt convinsă că muzica este o terapie. Ne colorează existența. Este liftul care ne înalță spre stele”, consideră Melinda Deac. Este una dintre cele mai bune profesoare din Bistrița și predă pian la Liceul „Tudor Jarda”, unde a fost și elevă.
Melinda Deac a fost eleva Liceului de Muzică „Tudor Jarda” din clasa I și până la terminarea liceului. „Mă bucur mult că m-am putut întoarce. Am făcut-o din dorința de a da mai departe tot ceea ce am descoperit pe drumul meu în studiul pianului.
Orele de pian le-am început mai devreme, cam pe la 5 ani… Era visul meu să învăț să cânt. Țin minte că eram fascinată de pianul cu coadă din biblioteca profesoarei mele de atunci. Mă pierdeam printre clape și cărți, care mă pasionează și acum, și timpul nu mai conta pentru mine”, ne-a mărturisit Melinda Deac.
Totul a început cu un cadou…
Melinda Deac ne-a povestit că a ajuns profesoară de pian grație unui cadou primit în copilărie. „Totul a pornit de la un cadou. De ziua mea am primit o orgă, cu care m-am împrietenit repede și irevocabil.
Sunt pasionată și de chitară. Am studiat chitară în gimnaziu și în liceu, mai mult pentru sufletul meu…”, ne-a povestit tânăra profesoară.
Pentru Melinda Deac, pasiunea pentru pian a izbucnit încă din primele clase. A avut încă de la început răbdare să studieze ore întregi. Sau să repete același fragment muzical de sute de ori, până când ieșea așa cum trebuie.
„Era dorința și ambiția mea să particip la cât mai multe concursuri. Am ajuns să îmi cunosc bine concurenții și chiar să ne împrietenim. Iar ulterior am devenit colegi în cadrul Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Mai mult, acum ne întâlnim la concursurile la care participăm cu elevii noștri și continuăm prietenia”, a povestit Melinda Deac.
Pianista a fost una dintre elevele care a adus nenumărate premii pentru liceul de muzică din oraș. „Am știut să mă bucur de oricare treaptă a podiumului. Evident, momentele cele mai prețioase au fost participările în Galele Laureaților, vreo trei la număr. Era visul meu împlinit – de a fi acolo, printre cei mai buni. Preferatul meu este Marele Premiu al secțiunii pian obținut acasă, la concursul „Sigismund Toduță”, în 2008”, ne-a explicat Melinda Deac.
Melinda Deac și-a luat licența la Academia de Muzică „Georghe Dima”. A urmat apoi cursurile programului de Masterat în Stil și Performanță în Interpretarea Instrumentală, la Brașov. Îndrumător i-a fost profesoara universitară dr. Corina Ibănescu – o personalitate marcantă a pianisticii românești.
De ce cariera didactică în Bistrița, în locul uneia de solist…
„Mi-am dorit să formez tineri pianiști. Să îmi pun amprenta asupra unor noi generații. Cu siguranță îmi lipsește și scena. Dar îmi propun să îmbin ambele activități, motiv pentru care studiez în continuare…”, a admis Melinda Deac.
Tânăra profesoară a optat să profeseze la Bistrița, ignorând oferte cu greutate în alte orașe mult mai mari.
„Am ales Bistrița, pe de o parte pentru că mi-am dorit să mă întorc acasă. Pe de altă parte, cred că impactul activității mele aici e mai puternic decât într-un oraș mai mare. Cred că e mai multă nevoie de mine aici…”, a mărturisit profesoara.
Dincolo de studiu și muncă, muzica este atât de frumoasă…!
Cum reușește profesoara Melinda Deac să-și convingă elevii că e important să studieze suplimentar, acasă? „Nu e vorba neapărat de convingere. Trebuie să fie copii cu simț al responsabilității. Trebuie să le placă muzica și instrumentul pe care îl studiază. Eu încerc doar să le demonstrez că dincolo de studiu și muncă, muzica este frumoasă”, admite Melinda Deac.
Părinții sunt un partener esențial pentru copiii care studiază muzica. „Părinții îi ajută prin simplul fapt că îi încurajează să studieze. Iar studiul unui instrument dezvoltă abilități foarte importante. Un copil care studiază muzică va învăța implicit ce înseamnă coordonare, disciplină, perseverență și răbdare. Sunt deprinderi care le sunt utile în orice aspect al vieții. Și pe care ei le pot aplica în orice alte activități…
„Nu trebuie să facă neapărat performanță. Trebuie doar să țină pasul cu nivelul impus într-un liceu vocațional de specialitate…”, subliniază profesoara Melinda Deac. Referindu-se la liceele vocaționale și dotările acestora, Melinda Deac a recunoscut că și-ar dori să existe instrumente mai bune, dar și fonduri atât de necesare pentru întreținerea lor.
De departe, însă, cea mai mare provocare, în cariera de profesor de pian, este felul în care evoluează elevii. „Generațiile actuale par să fie tot mai acaparate și „furate” de tehnologie și de tot felul de aplicații… Parcă sunt tot mai puțini cei care mai au răbdare să studieze…”
O profesoară de pian pasionată de sport…
Melinda Deac nu se limitează doar la muzică. Este și unul dintre profesorii pasionați de sport. Așa că nu mai este o mirare pentru prietenii săi atunci când parcurge sute de kilometri pentru a asista la câte un eveniment sportiv.
„Muzica și sportul au în comun disciplina și pasiunea. Precum sportivii, un pianist trebuie să fie în formă fizică optimă, pentru a rezista la un repertoriu dificil. E nevoie și aici de antrenament. Urmăresc cu entuziasm foarte multe sporturi. Este modul meu de a mă relaxa. Parcă, totuși, în sport întâlnim mai des acea hotârăre de a nu renunța, de a lupta până la capăt…”, admite zâmbind profesoara Melinda Deac.
Liftul care ne înalță spre stele…
Melinda Deac nu predă pian doar elevilor de la Liceul de muzică „Tudor Jarda”. Una dintre cele mai luminoase povești de viață se referă tocmai la o elevă de 40 și ceva de ani.
„Într-adevăr, fac pian cu o doamnă de 40 și ceva de ani. Studiase în copilărie, dar – a întrerupt atunci și a revenit după foarte mulți ani. O liniștește, o relaxează și îi dă o stare de bine.
Din propria experiență și din multe alte exemple pe care le-am întâlnit am ajuns la convingerea că muzica este o terapie. Ne colorează existența. Și, cum îmi place mie să spun, „este chiar liftul care ne înalță către stele…”.
