Imaginea piciorului zdrobit de grenadă al tânărului artist din Bistrița – Octavian Ureche – participant la protestul din 10 august 2018 și rănit de jandarmii violenți, a devenit virală anul trecut pe internet… De atunci, viața lui Octavian s-a schimbat fundamental: „A fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat…”
L-am întâlnit pe Octavian Ureche zilele trecute, în pub-ul de pe pietonalul Liviu Rebreanu – Brikada, pe care îl coordonează fratele lui. „Sunt mai bine, recuperarea a durat mai mult, pentru că a fost o operație dificilă și nu au ținut copcile – s-au rupt, era prea mare gaura, prea tensionată zona… Acolo unde s-au rupt, am avut rană deschisă vreo patru luni, până la finalul lunii decembrie. Mi-au cusut o dată rana, dar s-a rupt, carnea s-a reparat mai greu… Am crezut că voi umbla vreo două săptămâni în cârje, în schimb au fost două luni, acum s-a închis rana în sfârșit. Arată dubios, cred că ar fi necesară o operație estetică peste vreo doi ani – lipsește carnea acolo, mușchiul nu e afectat, dar estetic, nu arată prea ok…”, a admis Octav, zâmbind.
Ce s-a întâmplat cu plângerea penală depusă la Parchetul Militar? NIMIC…
Octavian Ureche s-a prezentat în cârje la Parchetul Militar… „Am fost atunci, după protest, și am depus plângere, au fost vreo 800 de oameni, dar nu s-a mai întâmplat nimic de atunci. Am fost la Procuratură, am dat probă balistică, am depus o bucată de pantalon găurit cu sângele meu, ca să fie probă de ADN, să se confirme că eu am fost acolo, că e sângele meu… Cu stenogramă, cu procurori și poliție militară în sală… Am zis tot, și am spus de trei ori aceeași poveste, pentru că te reverifică, să nu cumva să înflorești tu, dar nu a fost cazul… Și nu s-a mai întâmplat nimic… A durat enorm să se elibereze certificatul medico-legal la toată lumea. Adică aproape o lună, în condițiile în care, în mod normal, dura două zile… Și abia cu certificatul puteai să mergi să depui plângerea, ca să ai dovada că ai pățit ce-ai zis că ai pățit… Am și certificatul, scrie clar acolo – lovit de proiectil, bla bla… Dar nu s-a mai întâmplat nimic, a rămas totul în aer…”, ne-a povestit artistul.
Octavian Ureche nu are de gând să lase lucrurile baltă: „Vreau să mă duc la CEDO și la Tribunalul European, dar nu pot face asta până nu trece un an în care nu se rezolvă nimic în România… CEDO acceptă dosarele și plângerile doar în momentul în care țara ta nativă nu rezolvă într-un anumit interval de timp dosarul. Abia după aceea va accepta și CEDO dosarul, până atunci e în curtea României…”, explică Octavian Ureche.
Cum s-a schimbat viața lui Octav Ureche după protestul din 10 august?
„Viața mea s-a schimbat total de atunci… Dar spre bine. Din punctul meu de vedere – grenada asta este poate cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată. Îi spun Holy Grenade… Până la grenadă aveam o viață bună – lucram în domeniul vfx, aveam firmă, clienți, bani, totul perfect. Și nu m-aș fi oprit, pentru că îmi mergea ok – lucram la Moromeții, eu cu asociatul meu de aproape 10 ani câștigasem proiectul pentru Moromeții și lucram post-producția la Moromeții 2 când m-a lovit grenada…”, și-a amintit Octavian.
Însă după accidentul din Piața Victoriei, el n-a mai putut să lucreze și nici nu a găsit pe nimeni să-l înlocuiască… „În final, am decis să închei și să rup totul… Mi-am încheiat toate contractele, mi-am plătit datoriile și basta…”
„Ironic – mulțumesc din suflet Jandarmeriei Române…”
„Pe mine m-a ajutat mult… A fost un fel de frână de mână la viață… M-a oprit, forțat. Din tot… Și am avut timp să stau și să mă uit atent la mine, la existența mea, la ce făceam, la portofoliul meu, la cum mă simt, la cine sunt, cine sunt prietenii mei, unde sunt… Lucru pe care nu-l mai făcusem până atunci… Sau îl făcusem așa, tranzitoriu, din mers, în viteză… Din cauza asta mulțumesc din suflet Jandarmeriei Române, ironic, evident. Într-un fel, pe mine m-a ajutat… Sau poate mi-am găsit eu ajutor în toată întâmplarea. M-a deranjat atât de tare încât am hotărât eu să-i creez o dimensiune optimistă evenimentului… A mers, acum sunt ok…”, ne-a mărturisit Octavian Ureche.
Tânărul artist este la Bistrița, de câteva zile: „Deocamdată nu fac nimic special… Stau, îl ajut pe Matei la bar… Ar fi trebuit să plec în Singapore, dar am renunțat. Probabil voi ajunge la Londra, pentru că vânez un film…”
Pentru că se ocupă de post-producție și efecte speciale în filme, Octav își dorește mult să lucreze la Dune.
A lucrat și la Jurassic Park, în 2015, dar și la alte filme Hollywood
Însă nu i-a plăcut niciodată foarte mult… „Fiindcă nu ești decât o insectă într-un sistem, în studiourile mari. În România, ca generalist, faci de toate și ai și un control pseudo-creativ asupra proiectului, cât de cât… Adică poți să-i spui regizorului că un lucru sau altul nu este în regulă. În afară, nu ai cum… Ești pus într-o cutiuță și execuți ordinele… Dar dacă tot mi s-a întâmplat faza cu grenada, și dacă tot am aflat că se re-ecranizează Dune, care e una dintre cărțile mele preferate, mi-am zis – Hai să încerc să contribui și eu cu trei pixeli acolo…”, punctează artistul din Bistrița.
Și cum este vorba despre un domeniu mic, și cunoscându-i pe oameni, Octavian Ureche a aflat unde se face Dune, cu aproape 2 ani înainte să termine… „Acum încep filmările, vor fi gata în toamna lui 2020, dar am aflat care este compania principală care va lucra filmul, am prieteni acolo, și am de gând să merg curând la Londra, unde au ei sediul central. Au francize peste tot, iar Dune va fi făcut la divizia lor din Vancouver, dar la Londra trebuie purtate discuțiile. Am mai fost la ei, îi știu, o să le arăt ce-am mai făcut și ce mi-ar plăcea să fac și cum cred că aș putea contribui la proiectul acesta. Presupun că ori mă țin o perioadă în Londra și apoi mă transferă la Vancouver, ori mă transferă direct… Să vedem… Încă nu știu exact cum vor decurge lucrurile, sau dacă voi reuși să ajung acolo, dar asta visez… ”
„Cam asta e povestea în mare, am fost mereu freelancer, dar acum chiar sunt complet liber… Mai lucrez, mai ajut oameni și studiouri, rămân în domeniu, dar aș vrea să fac lucrurile altfel…”, a concluzionat Octavian Ureche…
