Dintre toate pierderile, cea mai grea este pierderea propriului copil. Cătălina Răzvanță și-a pierdut 2 din cei 3 copii pe care i-a născut. Însă și-a acceptat crucea și trăiește cu speranța. Speranța că-i va revedea când va părăsi această lume.
Pe Cătălina (88 de ani) din Sângeorz-Băi am găsit-o pe prispa casei, croșetând. Prispa și casa acesteia, sunt pline de poze și amintiri. Privindu-le, pare că timpul s-a oprit pe loc, când inima ei tresărea de fericire. Fericirea că împarte casa cu soțul și cei 3 copii. Acum a mai rămas doar amintirea vie a trecutului și singurătatea prezentului. „Am de toate, dar ce folos, daca îs singură? Mai am o alinare, mi-a mai rămas un copil, nepoții și strănepoții. Ei mă mai bucură…”, ne-a mărturisit Cătălina.
Povestea Cătălinei începe acum aproape un secol, în anul 1936. „Am o viață lungă, am 88 de ani.. E greu să-i numeri, d’apoi să-i trăiești…!”
A învățat din copilărie iubirea și grija ce o simte o mamă pentru copii. Având 6 frați mai mici, a fost a doua mamă pentru ei. S-a sacrificat și nu a mers la școală, doar pentru a avea grijă de ei și pentru a-i fi ajutor mamei sale. Mama care a fost stâlpul casei, timp de 7 ani, cât tatăl lor era plecat în război.
„De mică am știut ce e greul. Seceram noaptea, lucram cu ziua și făceam tot posibilul ca fraților mei să le fie traiul mai ușor. Au fost zile când n-aveam nici făină de mămăligă…”
Cătălina s-a căsătorit și a devenit mama altor 3 copii. Viața a trecut repede și a luat cu ea cele mai dragi ființe. Soțul ei, dar și doi dintre copii au părăsit-o…
Acum i-a mai rămas doar unul, care e în Spania împreună cu familia. „Când ai copii și noaptea când te trezești, tot cu ei ești în gând. Nu trece un ceas fără să mă gândesc, când la cei morți, când la cei vii.”
Prin toate încercările vieții nu a fost singură, ci l-a avut pe Dumnezeu. Acum, vederea i-a slăbit și nu mai poate citi rugăciuni. Dar e mereu cu El în gând, împărtășindu-și durerea. „Vorbesc cu El zi și noapte, tot mă rog Lui. De-mi aduc apă, de-mi aduc lemne, orice fac tot „Doamne ajută” zic…”
Cătălina este un exemplu viu de iubire și devotament pentru cei dragi. Sufletul ei de mamă nu a acceptat cruda realitate niciodată. În casa ei, toți membrii familiei zâmbesc din pozele peste care s-a așezat timpul neiertător. Încă îi iubește pe toți în mod egal, demonstrându-le-o așa cum poate. Pentru cei decedați zice o rugăciune, iar pentru cei vii croșetează ciorapi. E un mod de a se asigura că cei dragi nu vor simți frigul la iarnă… Pentru că mama rămâne tot mamă, chiar și la 88 de ani.