Nu te supăra, frate meleu…

Obsesia discursivă a celor care invocă statutul generalist al celor ce fac bine societății nu ține de apartenența la sistemul educațional.

Nu, nu este bine. Începem altfel ca să înțeleagă și bombardierii mei. Păi, ceai făcut măh nene măh? Dacă la școală mea plăcut recreația asta înseamnă că nu sunt corect și corespunzător pentru a ajunge șef la partidul goldean?

Trăivar familia și neamurile din străinătate, păi io am văzut atâta asfalt la veața mea la Europa încât îmi venea să-l decalotez și să-l aduc la Bistrița dacă mi se dădea ok de la fratemeleu care ma făcut om și el sa făcut primar Turc. Dar el stie românește și nu ie om să nul vadă de deștept că este.

Am avut speranța la sufletul meu și mam dus pe calea politicii corect și corespunzător, am ajuns secretar general al partidului, odată cu accentuarea impulsului fatalist în politica de tip nou, fără a discerne diferențele extreme dintre creație și emulație. Stop. Să revin.

Cine mai asfaltează orașul, măi nene măi? Eu mă duc pe drumul meu, am tot cemi trebe la capitolul abstinență politică, doar am învațat de la fratemeleu că atunci când dai sfaturi crești.

Nu mă speree înălțimea la funcție, oricare ar fi ea, dar președinte mă obligă la nește chestii care vă depășeste sărakilor.

S-a deranjat unii care a mers pe la școală că am zis de Lenin. Că mare personalitate, baștan, boss de boss și de-aici de la gluma asta s-a dus la extremul orient deși Rusia este aicișa, are aur și de la noi, tezaur alea alea. Cum să nu fi frate cu ăla care are aur? Bogații la bogați trag. Românii merită să fie bogați, simplii și demni că la sărăcie e coadă la semafor.

Io nu mă trag de șireturi cu oricine, nu îmi stă în caracter. Am fost liberal ca fratemeleu, dar nam avut cu cine. Nește țărani, cum zice reclama la băuturele spertoase.

Am ucis. Da, am ucis în mine frustrarea de a nu fi cum trebe să fie un liberal, dar miam asfaltat drumu veții, dacă în Bistrița nu sa putut. Cu p neapărat.

Nu te supăra, fratemeleu. Meleu alături de tine, Ioan Turc. Tu președinte la liberali, eu la aur. Cașa en veață: Tu, in deal și io in vale, ne iubim prin cărți poștale. Și prin telefoanele mobile. Că are fratele vostru și dalea.

În final, âmi cer scuze la domnii politicieni și ziariști care na avut locuri de mine.

Sunt președinte.  La AUR, nu la peștele oceanic. Să trăesc!