Noi descoperiri ies la lumină din situl arheologic de la Băile Figa. Cercetătorii Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni au anunțat ieri că între artefactele descoperite în aceste zile se află inclusiv un baros, un jgheab de mari dimensiuni și o troacă datând de acum circa 3.000 de ani!

Situl arheologic de la Băile Figa continuă să ofere surprize: În aceste zile, aici sunt în plină desfășurare activitățile de cercetare și săpături sistematice.

Implicați în aceste cercetări sunt dr. Valerii Kavruk (responsabilul ştiinţific al şantierului arheologic), dr. Anthony F. Harding (Universitatea Exeter, arheolog expert, membru al Academiei Britanice), dr. Radu Zăgreanu (Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud), dr. Dan Buzea, drd. Puskas Jozsef, muzeograf Iuliana Bartok și dr. Dan Ștefan – de la Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni (MNCR).

Între descoperirile acestor zile se află un baros, o troacă având o vechime probabilă de cca. 3000 de ani, dar și diferite artefacte și unelte din lemn – au anunțat ieri cercetătorii.

Descoperirile de la Băile Figa sunt descrise pe larg pe pagina MNCR:

• Părți componente dintr-o troacă / Interior troacă

„În ceea ce priveşte troacele, interpretarea lor este departe de a fi lămurită. Se pare că orificiile din fundul troacelor, obturate cu cepuri perforate și acestea umplute cu sfoară răsucită sau cu ace de lemn, au avut menirea de a asigura scurgerea lentă a apei din troacă.

Referitor la destinaţia troacelor au fost emise două ipoteze rivale.

Prima dintre acestea a fost formulată de Preisig in anul 1877. Conform acesteia, apa care se scurgea prin orificiile cepurilor troacei pe roca de sare gemă, săpa în rocă adâncituri care facilitau desprinderea blocurilor de sare.

Conform celei de-a doua ipoteze, concentrarea saramurii era sporită prin scurgerea pe sfori, unde saramura putea să se cristalizeze. Totodată, creşterea concentraţiei saramurii putea fi realizată şi în interiorul troacei, adăugându-se în ea bolovani de sare. Experimentele realizate în anul 2010 la Băile Figa, au arătat că teoria lui Preisig este plauzibilă.” (Cavruc, Harding, 2010, p. 29-36). 

• Troacă de mari dimensiuni
  

Destinația troacelor de acest tip, tuburile de soc, prin deschiderea/închiderea orificiilor și prin scoaterea lor din orificiile din fundul troacelor reglau grosimea jetului de apă. Cu acest jet de apă probabil se săpau orificii în masivul de sare. Ele erau necesare plasării icurilor de lemn, cu ajutorul cărora se desprindeau ulterior blocurile de sare.

• Interior troacă & Jgheab de dimensiuni mari

Dintre instalațiile cel mai des întâlnite fac parte sistemele de jgheaburi și troacele. Se presupune că în procesul de perforare a depozitului de sare, jgheaburile descoperite aveau rolul de a facilita captarea și dirijarea apei dulci către troacele poziționate pe masivul de sare. Acest lucru a fost probat în cadrul activităților de arheologie experimentală din campaniile arheologice desfășurate la Băile Figa în 2012, 2017 și 2018 (Buzea, 2018, p. 32-43)

• Artefacte / unelte din lemn 

Mediul salin de la Băile Figa a permis prezervarea excepțională a structurilor și uneltelor din lemn. Unele prezintă urme de uzură accentuată determinată de utilizarea lor în vechime.

O parte din obiecte au fost descoperite cu părți expuse la suprafața solului, motiv pentru care factorii de degradare externi au afectat starea lor de conservare. Lemnul păstrat în mâlul salin nu a prezentat urme de degradare. (Cavruc, Harding, 2010, p. 200-201)

La Băile Figa se află singurul sit de exploatare a sării cercetat vreodată în mod sistematic în Bazinul Carpatic.

Este, totodată, unul dintre cele mai relevante situri de acest gen din toată Europa. Potențialul arheologic al sitului și peisajului Băile Figa rezidă în principal în vestigii preistorice, protoistorice, medievale și post-medievale de exploatare a sării și lemnului și a altor ocupații complementare acestora.

În cadrul acestui sit se păstrează, mult mai bine decât în cele mai multe situri arheologice, numeroase urme ale paleomediului din Holocenul mediu și târziu.

Acestea sunt excepțional de bine conservate, datorită mediului salin, anaerob, umed și izolat de lumină solară, pe care le asigură nămolul sărat, în care cele mai multe dintre acestea se află.

Salinitatea și lipsa oxigenului împiedică instalarea microbilor – agenți principali ai descompunerii substanțelor organice. Lipsa luminii solare nu permite carbonizarea urmelor vegetale. Iar umiditatea permanentă asigură elasticitatea și, respectiv integritatea fibrei și țesutului lemnului arheologic.

Potențialul sitului Băile Figa privind arheologia lemnului rezidă în structuri, instalații, unelte și ustensile de lemn bine conservate, adesea cu urme vizibile de prelucrare și utilizare.

În momentul de față, lotul artefactelor pre- și protoistorice de lemn de la Băile Figa reprezintă pe departe cea mai generoasă sursă din Europa de sud-est pentru reconstituirea diverselor aspecte ale exploatării pre- și protoistorice a lemnului.

După efectuarea lucrărilor de prelevare din sit a bunurilor, urmează ambalarea corespunzătoare pentru a le feri de lumina directă a razelor solare. Totodată, se va ține cont de menţinerea umidităţii iniţiale.

Urmează apoi etapa în care specialiștii restauratori intervin cu tehnici specifice. E vorba despre desalinizarea și stabilizarea lemnului, respectiv restaurare (după caz), chituire, finisare, impregnare cu ceară de antichizare și peliculizare finală cu șelac.

Foto @ Dan Buzea, arheolog MNCR – Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni