Naşterea Maicii Domnului – Sfânta Marie Mică, numită şi „ziua harului” – este prăznuită în fiecare an pe 8 septembrie . Este prima sărbătoare a anului bisericesc, care marchează începutul bucuriei în lume, dar şi naşterea nădejdii noastre. Tradiția vorbește despre trei „zile sacre” care trebuie cinstite prin rugăciune și fapte bune.
Mii de credincioşi sunt aşteptaţi azi la Mănăstirea Piatra Fântânele cu hramul Nașterea Maicii Domnului. Aici, conform tradiției stabilite în ultimii ani, Sfânta Liturghie va fi oficiată de Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, ÎPS Andrei Andreicuț.
Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului a fost fixată în a opta zi din anul bisericesc, pentru că cifra 8 simbolizează veșnicia și viața. Provenind din ebraicul „Aia”, Maria ar putea fi tradus prin „Doamna”, dar numele evreiesc Maryam sau Miryam ar putea fi şi de străveche origine egipteană, trăgându-se din verbul mri, „a iubi”, cu sufixul afectiv ebraic „-am”, deci „cea dragă”, „cea iubită”
[arve url=”https://www.youtube.com/embed/O6IcEVPvvPk” /]
Părinţii Fecioarei Maria, Ioachim şi Ana (fiica preotului Matthan) trăiau în Nazaret, în Galileia, erau în vârstă şi – fiind lipsiţi de copii – erau priviţi de ceilalţi ca blestemaţi.
Ioachim şi Ana nu s-au resemnat, îndrăznind să-i ceară lui Dumnezeu „imposibilul”: să fie părinţi, chiar şi la vârsta lor înaintată. Dumnezeu, în necuprinsa Sa înţelepciune, a făcut ca această ramură stearpă să aducă un rod fără asemănare: o fiică prin care să se împlinească făgăduinţa făcută oamenilor de Dumnezeu în rai.
Prin naşterea acestei copile, bătrânul timp de lâncezeală în păcate apune într-un timp nou, al mântuirii, aşa cum viaţa stearpă a bătrânilor Ioachim şi Ana se încheie în bucuria şi nădejdea cea nouă, adusă prin naşterea fiicei lor. Așa cum au promis, Ioachim şi Ana au închinat-o pe fiica lor, Maria, templului sfânt.
Superstiţii. Hotarul astronomic dintre vară şi toamnă:
În credinţa populară, sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului reprezintă hotarul astronomic dintre vară şi toamnă: 8 septembrie este ziua în care unele păsări precum rândunelele îşi pregătesc călătoria spre ţările calde, iar gâzele şi reptilele se retrag în pământ. Este ziua în care se dă drumul culesului de vii sau se bat nucii pentru a avea rod bogat şi anul viitor. Tot azi se jupoaie coaja ulmilor şi se dă startul târgurilor şi iarmaroacelor de toamnă.
Tradiţia populară a numit zilele de 7, 8 şi 9 septembrie drept „zile sacre” sau „cercurile Sfintei Maria”. De aceea, femeile care vor să nască uşor se roagă Fecioarei Maria şi Drepţilor părinţi Ioachim şi Ana, prăznuiţi în ziua de 9 septembrie, pentru „dezlegare uşoară a pântecului”.
La fiecare praznic, „zilele sacre” trebuie cinstite prin rugăciune, însoţite de fapte bune sau daruri oferite săracilor.
Ca să-şi apere copiii de tot felul de accidente, în ziua praznicului de Sfânta Marie Mică, femeile nu pregătesc mâncare gătită. Se crede că respectând acest obicei, copiii vor fi feriţi de accidente casnice, necazuri, arsuri, răceli și alte boli care i-ar putea poci.
Bărbaţii de pe la sate obişnuiau ca din ziua de Sfânta Marie Mică să-şi pună în cui pălăriile, până la praznicul Sfântului Gheorghe, în primăvara anului viitor. În locul pălăriei, ei purtau căciuli.
În ziua de Sfânta Maria, este bine ca fiecare gospodină să sfinţească la biserică fructe de toamnă şi bucate tradiţionale. O parte din aceste ofrande sfinţite se dăruiesc săracilor. Restul bunătăţilor se ofereau familiei, pentru ca armonia şi sporul să nu părăsească acea casă…
Foto @ Arhivă: Mănăstirea Piatra Fântânele
