Naşterea Maicii Domnului – Sfânta Marie Mică – este prăznuită în fiecare an pe 8 septembrie. Este prima sărbătoare a anului bisericesc. Ea marchează începutul bucuriei în lume, dar şi naşterea speranței în sufletele credincioșilor. Se vorbește despre trei „zile sacre”.

Credincioșii din Bistrița-Năsăud și din Transilvania sunt așteptați azi la mănăstirea din Piatra Fântânele. Mănăstirea are hramul Nașterii Maicii Domnului iar Sfânta Liturghie va fi oficiată azi, conform tradiției, de Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, ÎPS Andrei Andreicuț.

Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului a fost fixată în a opta zi din anul bisericesc, pentru că cifra 8 simbolizează veșnicia și viața. 

Provenind din ebraicul „Aia”, Maria ar putea fi tradus prin „Doamna”. Numele evreiesc Maryam sau Miryam ar putea fi şi de străveche origine egipteană, trăgându-se din verbul mri, „a iubi”, cu sufixul afectiv ebraic „-am” – „cea dragă”, „cea iubită”.

Părinţii Fecioarei Maria, Ioachim şi Ana (fiica preotului Matthan) trăiau în Nazaret, în Galileia. Erau în vârstă şi neavând copii, comunitatea considera că nu erau binecuvântați de Dumnezeu, pentru cine știe ce păcate ascunse.

Ioachim şi Ana nu s-au resemnat, îndrăznind să-i ceară lui Dumnezeu „imposibilul”. Să fie părinţi, chiar şi la vârsta lor înaintată. În necuprinsa Sa înţelepciune, Dumnezeu a făcut ca această ramură stearpă să aducă un rod fără asemănare: o fiică prin care să se împlinească făgăduinţa făcută oamenilor de Dumnezeu.

Prin naşterea acestei copile, bătrânul timp de lâncezeală în păcate apune, făcând loc unui timp nou, al mântuirii. Aşa cum viaţa stearpă a bătrânilor Ioachim şi Ana se încheie în bucuria şi nădejdea cea nouă, adusă prin naşterea fiicei lor. După cum au promis, Ioachim şi Ana au închinat-o pe fiica lor, Maria, templului sfânt.

Tradiții și superstiţii în Bistrița-Năsăud 

De Sfânta Marie Mică, în satele din Bistrița-Năsăud se jupuia coaja ulmilor. Fibrele copacilor erau păstrate pentru legarea viței de vie, în primăvară.

Pentru ca nucii să rodească și în anul următor, în preajma acestei sărbători sătenii obișnuiau să bată nucii și să adune nucile căzute pe jos.

În credinţa populară, sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului era hotarul astronomic dintre vară şi toamnă. Era ziua în care se dă drumul culesului de vii și se dă startul târgurilor de toamnă.

Cei care sufereau de vreo boală, în ajunul Nașterii Maicii Domnului pregăteau un cozonac special. „Cozonacul Maicii Domnului” se împărțea în două. O jumătate era aruncată în curtea casei, cealaltă jumătate era mâncată de cel suferind. Se rostea cu prilejul acestui ritual și un jurământ sever: „Câtă vreme voi trăi, nu mai fac cutare sau cutare păcat… Pentru boală un cozonac, pentru mine – vindecare și sănătate!” Dintr-o cană de lut plină cu vin, bolnavul toarnă un pahar de vin pe pământ. Restul de vin se bea treptat, rostind în gând o rugăciune pentru sănătate. Tradiția spune că suferinzii se vindecă dacă își respectă jurământul…

În Ardan, Perișor, Chiuza sau Dumbrăvița – Sântămarie Mică era prilej de întâlniri cu rudele și prietenii la masă.

Se mergea întâi la biserică, unde se adunau rudele participând la Sfânta Liturghie. În seara zilei de praznic, se organiza joc la căminul cultural.

Locuitorii din Chiuza urmăreau dacă dă bruma între Sfânta Marie Mare (Adormirea Maicii Domnului, prăznuită pe 15 august) și Sfânta Marie Mică (Nașterea Maicii Domnului, pe 8 septembrie). Era semn de necaz să cadă bruma, pentru că erau astfel compromise culturile din câmp și grădină…

Tradiţia populară a numit zilele de 7, 8 şi 9 septembrie drept „zile sacre” sau „cercurile Sfintei Maria”.

Femeile care își doreau o naștere ușoară se rugau Fecioarei Maria şi Drepţilor părinţi Ioachim şi Ana (prăznuiţi mâine, 9 septembrie), pentru „dezlegare uşoară a pântecului”. La fiecare praznic, „zilele sacre” trebuie cinstite prin rugăciune. Ele trebuie însoţite de fapte bune sau daruri oferite săracilor.

Ca să-şi apere copiii de tot felul de accidente, în ziua praznicului de Sfânta Marie Mică, femeile nu pregătesc mâncare gătită. Se crede că respectând acest obicei, copiii vor fi feriţi de accidente casnice, arsuri, răceli și alte boli care i-ar putea poci.

Bărbaţii de pe la sate obişnuiau ca din ziua de Sfânta Marie Mică să-şi pună în cui pălăriile, până la praznicul Sfântului Gheorghe, în primăvara anului viitor. În locul pălăriei, ei purtau căciuli.

În ziua de Sfânta Maria, gospodinele obișnuiau să sfinţească la biserică fructe de toamnă şi bucate tradiţionale. O parte din aceste ofrande sfinţite se dăruiau săracilor. Restul bunătăţilor se ofereau familiei, pentru ca armonia şi sporul să nu părăsească niciodată casa…

Foto @ Mănăstirea Piatra Fântânele cu hramul Nașterea Maicii Domnului