Scriitoarea și profesoara Nadia Urian din Cristeștii Ciceului a participat recent la Arad, la o întâlnire de suflet: „O sărbătoare a Păcii, de ziua internațională a ei, dar de fapt a încântării, a întâlnirii de suflet cu oameni ai condeiului…” Iată, mai jos, impresiile și emoțiile generate de această sărbătoare:
„Scumpă țară Românească… să ai viață în vecie / Să sporeasc-al său popor /
Sub stindardul tricolor…” (George Coșbuc)
Sâmbătă, 21 septembrie, în frumoasa zi de toamnă, am parcurs cu mare drag drumul de acasă spre Arad, admirând peisaje și locuri noi, minunate și interesante.
Era de fapt, răspunsul unei invitații ce mă onora atât de mult.
Trebuia să fiu prezentă la o sărbătoare. O sărbătoare a Păcii, de ziua internațională a ei, dar de fapt a încântării, a întâlnirii de suflet cu oameni ai condeiului… „ce țin aprinsă flacăra culturii românești, în țară și străinătate, pentru a face cunoscute valorile de neam, creațiile ancestrale și moderne, pentru păstrarea identității, într-o lume a pierderii acesteia…”
Am citat-o și aici pe doamna Adriana Weimer, redactor șef al revistei UNIREA, pe care am cunoscut-o în Italia, cu ocazia premierii concursului Corona, anii trecuți. Un om de valoare, o personalitate culturală, prețuită atât în țară cât și în afara granițelor ei.
Am sosit la locul de destinație. Elegant, select și plin de ospitalitate, așa cum numai doamna Floare Cândea, organizatoarea și sufletul acestui eveniment cultural, putea să-l aleagă. O terasă a boemei arădene, în care și-au dat întâlnire reputați profesori universitari, scriitori, jurnaliști și colaboratori, prieteni din Alba Iulia, Arad, Bistrița-Năsăud, Timiș și Austria.
Prezența tuturor aici era un semn de înalt respect pentru doamna Floare R. Cândea, redactorul șef al revistei Gutenberg: o doamnă minunată, o femeie magnet, energică, frumoasa. Un om de cultură de mare valoare, implicată și preocupată ca revista Gutenberg, cu numărul 40, să fie sărbătorită așa cum se cuvine, într-un eveniment literar de excepție.
Respect și prețuire, distinsă doamnă! V-am cunoscut la Viena, v-am admirat mult, mi-am dorit să vă reîntâlnesc. Ocazia a apărut! Mă bucur nespus!
Momentul nu a fost ales la întâmplare. Revista Unirea nr .11, adusă de domnul Godja (bunul patriot, președintele Cercului cultural româno-austriac Unirea, Viena și managerul postului RadioTV Unirea, Viena), în anul 11 al revistei Gutenberg – două numere sincron, care vor merge mână în mână, una pe pământ austriac, iar cealaltă în țară.
Valorile românești vor fi cunoscute din Arad până-n Viena și mai departe. Despre aspectele inedite ale crețiilor autorilor de articole literare, cu deosebitul simț al criticului literar, a vorbit domnul profesor universitar doctor Anton Ilica.
Domnul Constantin Avădanei a întărit cuvintele domnului Ioan Godja, subliniind înalta apreciere la adresa colaboratorilor revistei, a întregii activități din țară și din afara ei cu ocazia sărbătoririi Centenarului Marii Uniri, la Viena, în Ungaria și Bulgaria.
Dânsul este mesagerul românismului, purtătorul tricolorului, ca pe o icoană din suflet, oriunde în țară și străinătate, reamintindu-ne tuturor:
„Câți vorbim o limbă / Și purtăm un nume / Toți s-avem o țintă și un singur dor / Mândru să se-nalțe, peste toate-n lume / Steagul tricolor” (G. Coșbuc).
Aprecieri la adresa truditorilor pentru cunoașterea și răspândirea valorilor românești, a celor care creează convingerile pentru iubirea de neam și țară, au adus distinșii domni Emil Simăndan, ziarist și scriitor – inițiatorul proiectului de editură și revistă, împreună cu Ioan Alexandru, doamna Veronica Balaj – realizator la RTV Timișoara. Dânsa numește revista o fereastră spre inimile celor plecați din țară. Cât adevăr!
Creierul și motorul trăirii revistei Unirea, doamna Adriana Weimer a făcut o prezentare amplă a revistei.
Doamna Lucia Bibarț – de la Biblioteca Județeană „A.D. Xenopol” Arad, col(r)Valeriu Ilica, scriitor din Arad, col(r) Puiu Emilian Velea s-au numărat printre oaspeții care și-au exprimat aprecierea și respectul pentru revistele de cultură și oamenii ei.
De pe plai năsăudean, am adus și eu gândul cel bun, credința și convingerea că neamul românesc a dăinuit pe aceste meleaguri, datorită vitejiei, unității, dar și satelor românești – păstrătoare de credințe, tradiții, obiceiuri și frumuseți eterne. De aceea, această temă rămâne în centrul preocupărilor mele, ca dascăl și condeier preocupat de acest spațiu al misterului și naturalului, aflat în continuă perimare, datorită distrugerii provocate de plugul modernismului.
Da, încă se mai poate salva, măcar prin scris, grăbindu-ne să mai prindem, așa, pe hârtie, dovezi ale continuității existenței noastre pe aceste meleaguri. Prin martorii și participanții direcți la evenimente ce au marcat istoria, gândirea și trăirea neamului românesc. Câtă literatură zace aruncată sau nedescoperită încă, transmisă sub formă de povești și amintiri! Câte adevăruri istorice nu au fost încă dezvelite! Dar trăite au fost, nu în pagini de carte ci păstrate în minte și suflet! Câte valori ale culturii, talente și moșteniri culturale nu au fost scoase la iveală încă!
În facultate îi spuneam beletristica de frontiera, de fapt, beletristica cu stil, cuvânt potrivit și istorie, oameni sub vremurile trăite de nevoie.
„Știe Dumnezeu de-i bine / Ori de facem vreun păcat / Dar nu știm c-așa e bine, să ținem ce-am apucat”.
Iar eu aș mai prinde, ca într-un refren, nume și personalități, iubitori de cultură, neam și tricolor, neobosiți, care găsesc ocazii pentru a sărbători reușita, intenția, gândul. Nu, nu politica sau interesul personal ci cultura. Felicitări, distinsă doamnă Floare Candea! Ați fost sufletul și gazda minunată a acestui frumos eveniment!
În semn de respect pentru munca și dăruirea dumneavoastră, ne-am adunat aici, veniți din toate colțurile țării, din Austria, până-n România.
Ce onoare și încântare mi-a prilejuit discuția cu doamna Ilica, o femeie de valoare, cu suflet cald, oglindit în privirea senină și frumoasă! Atâta căldură sufletească! Ne-ar trebui ceasuri să depănăm experiențe din frumoasa cariera de dascăl!
Un mare Mulțumesc, doamnă Floare Cândea, domnule Ioan Godja și tuturor celor mulți, mulți și prezenți, oriunde în țară care ridică drapelul tricolor.
Cine poate pricepe cât de ușor sau greu este să militezi ca tricolorul românesc să fâlfâie și în Viena, ca și acasă! Asta nu se face prin vorbe! Iar truda este a acelora care se pricep să o facă! Vă multumim, domnule Ioan Godja! Dovediți tuturor că nu prin vorbe poți arăta dragostea de glia străbună, de Maramureșul nostru istoric! Ce lucru de admirat!
Contează să vrem să-l recunoaștem!
La mulți ani, Revista Gutenberg și Unirea! La mulți ani, România!
PS
Despre diplomele si medaliile oferite, nu am amintit. Au fost dăruite cu respect și primite cu modestie și responsabilitate. Ele onorează și înnobilează, dau un avans și un spor celui ce se implică și crede în ceea ce face. Nu este simplu lucru să treci bariere! Să faci ferestre prin timp, să muncești căutând frumosul!
Adevăratele diplome și medalii strălucesc din interiorul celui ce le poartă!
Dar și în mâna celor ce le înmânează!
Onoare, prețuire și respect!
