De mai bine de un deceniu, un bistrițean se încăpățânează să păstreze în memoria copiilor basmele vechi, cu ajutorul unui canal de YouTube. Acesta a cules basme din România și din străinătate, pe care le promovează pe cea mai populară platformă de video.

Mihai Amarie are 42 de ani și este fascinat de povești de când era mic, cărțile fiind la acea vreme singurele mijloace de divertisment.

„Pe vreme aceea nu prea existau multe modalități de a distra un copil, fără internet și cu program de două ore la televizor… ceea ce mai rămânea era cartea de povești. Ca orice alt copil m-am bucurat de basmele citite de părinți și de bunici”, spune Mihai Amarie.

Cum pasiunea pentru povești și basme l-a urmărit și în viața adultă, Mihai a înființat acum 15 ani o trupă de teatru pentru copii, prin intermediul căreia a început să pună „în scenă” basme.

„Acum mai bine de 15 ani am înființat o trupă de teatru pentru copii și am început să dramatizez câteva din basmele cunoscute de toată lumea. Atunci a fost prima dată, ca adult când am reluat contactul cu o lume care mi-i se părea deodată foarte străină. Primul spectacol de teatru pentru copii a fost „Ursul păcălit de vulpe”. Desigur că primul spectator a fost fiica mea. Încetul cu încetul am înțeles importanța poveștilor în modelarea armonioasă a minții puilor de om dar și faptul că, adult fiind, găsim un echilibru interior adeseori pierdut în lumea de astăzi atât de artificială”, completează bistrițeanul.

Povestitor „digital” de mai bine de un deceniu

Mihai este licențiat în arta spectacolului de teatru, specializarea actorie, dar este și topograf. De 12 ani „povestește” cu ajutorul canalului de YouTube „Povești Alese” basmele vechi:

„Canalul „Povești alese” a fost făcut acum mai bine de 12 ani. A început ca o joacă, fără să aibă un proiect clar. Deși a fi povestitor poate reprezenta o meserie, în momentul de față e doar un hobby pentru mine, pentru că nu îmi permit să îi acord foarte mult timp.”

„Povestitorul digital” s-a îndreptat spre basmele românești, dar și din străinătate. Nu e o misiune ușoară să cauți povești pierdute prin folclorul altor popoare.

„În primul rând curiozitatea m-a împins să caut în folclorul altor popoare povești, legende și mituri. Este poate cea mai bună modalitate de a ajunge la esența altor neamuri. Pe canalul meu „Povești alese” basmele deschid o fereastră către un alt fel de a fi, de a gândi sau de a privi lumea care ne înconjoară. Prima modalitate de a găsi cărțile vechi a fost prin a le căuta în biblioteca proiectului Gutenberg, apoi pe la tarabe, anticari. Desigur nu este o sarcină facilă, așa cum spune și numele „Povești alese”, mare parte din timp o petrec alegând acele basme care mi se pare cât mai frumoase”, mai spune bistrițeanul.

Culmea, mulți dintre cei care ascultă basmele povestite de Mihai sunt din străinătate și nu din România. Întrucât poveștile sunt în limba română, cel mai probabil este vorba despre români stabiliți peste hotare:

“Un lucru foarte interesant este locurile din care sunt ascultat. Doar jumătate din ascultătorii mei sunt din România iar restul din străinătate. Asta înseamnă pentru mine că foarte mulți români, ascultă cu dor perlele de înțelepciune din folclorul românesc precum și rostirea caldă a limbii natale. Oricum vreau să invit pe toată lumea să se bucure de poveștile traduse și interpretate de mine de pe canalul „Povești alese”.