A fost vorba de un impuls de moment. Câțiva fani înrăiți au avut o idee de calibrul unei revelații. Au insistat să transmită acest mesaj doamnei învățătoare de la Școala Gimnazială Nr. 1:
Jessica Petri, fanul nr. 1:
Întotdeauna am fost, suntem și vom fi întrebați CINE e modelul nostru, pe cine admirăm, cine am vrea să devenim. Și de cele mai multe ori, lumea va răspunde cu un necunoscut pe care l-au urmărit în media, sau un scriitor sau cine știe alte câte persoane pe care, de fapt, nu le cunosc. Pe cât de clișeic s-ar putea să sune, mama este eroina mea. Tocmai pentru că o cunosc!
Cine este mami?
Ne-am mutat cu familia în România din Irlanda în 2008, iar de atunci, oricine altcineva a devenit o prioritate pentru ea. Nu îmi amintesc nici măcar o singură dată în care să se pună pe primul loc când eram eu mică. Are 3 copii, vă dați seama că nu i-a fost cel mai ușor să crească 3 mini-oameni cu vârste și personalități extrem de diferite.
De când eu și fratele meu mai mare am intrat la liceu, tata a plecat în străinătate și familia asta a devenit o echipă. Mami este cea mai bună prietenă a mea, iar eu sunt cea mai bună prietenă a ei. Da, e ciudat că 4 ani de liceu a rămas la fel. Știm toți cum sunt adolescenții cu mamele lor… Dar e diferit. Nu am mai văzut nicio persoană atât de implicată, deschisă sau capabilă să se plieze pe orice mentalitate precum ea.
Dacă veneam cu o prietenă la cafea, instant oricine voia să discute cu „mommy petri”. A reușit, pe cont propriu, să crească 3 copii, să își dezvolte o carieră în învățământ (da, așa ceva e posibil) și să rămână aceeași persoană bună și minunată dintotdeauna.
Mami este o învățătoare la GN. 1: Alina Petri.
A schimbat și modelat foarte multe vieți prin învățământ, dat fiind faptul că elevii pe care i-a avut în primul ei an de predat în România încă mai țin legătura cu ea, chiar dacă toți au familii și au trecut 10 ani de atunci. Când a hotărât că vrea să devină din profesor învățător am fost destul de reticentă, dar a fost cea mai bună decizie pe care o putea lua.
Atunci am realizat că mama mea chiar poate schimba ceva, și că asta era singura ei dorință. Niciodată în prima zi de școală, de 8 martie sau în ultima zi de școală nu a primit flori. Nu a vrut asta, nu i-a plăcut ideea de a primi atât de multe lucruri pentru ceva ce face cu drag, când alte persoane nu au nimic.
În ultimii 2 ani am ajutat-o la after school, pentru clasa ei, și sunt în grupul clasei de pe Facebook. Evident că încă mai intru pe acolo, doar ca să văd ce lucruri frumoase mai face cu elevii ei. Totuși, mereu mă pune pe gânduri modul în care își mobilizează clasa când vine vorba de „evenimentele care cer flori”. Mereu găsește un caz pentru care vrea să lupte și să doneze, mereu spune că „persoana aia merită mai mult”. Cred că de asta vine acasă, cu un singur buchet, mai fericită decât cadrele didactice care merg acasă cu un portbagaj de flori. Mami vine acasă știind că a făcut un bine cuiva.
Dacă ar fi să intru în toate lucrurile pe care le face ca voluntar, doar ca să ajute alte persoane sau comunitatea, ar dura ore întregi doar să scriu asta, și ar trebui să printez totul ca să fac o carte. Organizează evenimente caritabile și concursuri naționale care au făcut-o să fie cunoscută prin toată țara. Călătorește mai mult decât credea că o să o facă vreodată. Se poate apropia de oricine și ajută orice persoană care are nevoie de ea, pentru că e sinceră și pur și simplu o persoană bună. Nu în ultimul rând, excelează în job-ul de mamă, și nici nu cred că realizează. Nu pot să explic asta, dar cred că oricine poate vedea asta. E trist, cele mai frumoase persoane sunt cele care se subestimează.
Tot ce sunt eu astăzi sunt datorită ei. Îi moștenesc și calitățile, și defectele. Noi nu ne putem certa, suntem prea asemănătoare, tocmai de asta suntem mereu acolo una pentru cealaltă. M-a învățat tot ce știu, dar m-a lăsat să greșesc, pentru că știa că doar așa o să învăț, și doar așa o să cresc ca și persoană.
De ce am ales să fac chestia asta? Pentru că poate fi un model pentru oricine. Trebuie să fii sincer, să fii bun, să asculți, să ajuți și doar să fii tu, restul vine de la sine. Acesta e mesajul meu pentru toată lumea, dar mai ales pentru tine, mami!
Mai am un singur lucru de spus: mai ai un an și schimbi prefixul, cred că e timpul să te pui pe tine pe primul loc! Te iubim, mommy Petri!
James Petri, fiul cel mare, student în Irlanda
„Mami mereu m-a încurajat să țintesc cât mai sus, să îmi cunosc potențialul și să lupt pentru ceea ce îmi doresc. A mizat mereu pe a face ce îmi place, nu ce trebuie, știind că doar așa voi putea excela.
E o prietenă pentru mine, înainte de a fi mamă. Și e răbdătoare și înțelegătoare în orice situație. Nu există între noi ceea ce numim conflict între generații.
Pentru că e conștientă de cum se schimbă lumea în fiecare zi, și se pliază pe orice fel de mentalitate. Mi-e dor de tine, mami!”
Ana Cojanu, fostă elevă din prima generație la care a predat Alina Petri
„Când mi-a spus Jess că vrea să scrie un articol despre mama ei și că i-ar face plăcere să-i adresez și eu câteva rânduri – am rămas profund emoționată. Doamna Alina a fost mereu o ființă dragă sufletului meu, din prima zi. Ni s-a prezentat atunci nu doar ca profesoara noastră de engleză, ci ca prietenă. Are o carismă care reușește să «îmblânzească» pe oricine.
Devenise pentru noi mai autoritară (în sens de prestigiu de care se bucura datorită calităților sale) decât propriul diriginte. Mai prietenă decât prietenii (cel puțin în cazul meu). Cred că ăsta e secretul ei: ne permitea să avem personalitatea noastră, o respecta și o prețuia! Îmi amintesc cu mare drag cum dansa dansul pinguinului în rând cu noi, pe scenă. Îmi amintesc scena asta pentru că, desigur, nu orice profesor «ar coborî de pe piedestal» pentru a se apropia de inimile studenților. Iar profa noastră făcea lucrul ăsta în modul cel mai natural posibil.
Are atâta dragoste de mamă de oferit, încât ar ajunge pentru toți copiii lumii. Pentru mine personal ea este un exemplu de urmat, un exemplu de mamă prin excelență. Zic de mamă pentru că exemplu de profesoară este în mod implicit. Acum că sunt și eu mamă, îmi doresc și mă străduiesc să fiu în primul rând prieten copilului meu, apoi părinte. Păstrez în suflet amintiri foarte frumoase și o stimă profundă pentru o ființă excepțională – Alina Petri…”
Dorina Mănășturean, părinte al unui copil din actuala clasă a Alinei Petri
„De ce vrea Andrei să meargă la școală?! Pentru că doamna Alina e dascălul din școală care a înlăturat concurența și crede în potențialul oricărui copil. Ca să poată să crească, să se dezvolte. Andrei știe că poate greși fără ca cineva să se înfurie sau să îi pună vreo etichetă. Fiecare copil e special în felul lui, din greșeli învață… Și crește!
Doamna Alina Petri e dascălul care la fiecare lecție provoacă mirare, inspirație și un punct de sprijin pentru următoarea temă. Știți… noi nu avem teme kilometrice… Nu ne dorim rezultate pe termen scurt și nici diplome câștigate prin consum de timp necalitativ. Andrei este lăsat să descopere și să SE descopere, la fel ca și colegii săi. Are încredere în el, pentru că doamna învățătoare e vibe-ul cel bun, sprijinul din spate și prietenul minții lui!”
