Bistrițean la origini, gustă voluntariatul în Anglia, unde stă câțiva ani cu familia. S-a reîntors în Bistrița și când a auzit că poate face voluntariat și aici, s-a alăturat echipei ISU BN. ”Am participat la sute de intervenții, iar unele mi-au rămas imprimate în minte. Și nu neapărat cu final fericit. De exemplu, am intervenit la un accident unde mașina în care se afla un tată cu fetița lui de trei anișori, a fost lovită în plin de un TIR…”
Are 20 de ani și când era în clasa a VIII-a, a plecat cu familia în Anglia. Acolo, a urmat cursurile la liceul City of Bristol College din Bristol (Anglia).
”Acolo totul se învârte în jurul voluntariatului. În orice domeniu. Trebuie să faci voluntariat și apoi dacă dorești, te poți angaja în domeniul acela. Eu am ales voluntariatul pe partea medicală pentru că am în familie astfel de exemple și atunci am vrut să dau și eu ceva înapoi comunității. Am vrut să mă implic să fac bine, să schimb vieți, și să fac acest lucru mă umple de bucurie” a povestit, plin de entuziasm, ca un adolescent îndrăgostit, Ionuț Maximilian Sorobetea.
Max- că așa îi spun colegii și prietenii, s-a format voluntar la Uniformed Public Services, pe ramura serviciilor de urgență. A fost voluntar la serviciul de ambulanță “South Western Ambulance Services”, între anii 2017 și 2018, participând la intervenții și activând pe diferite autospeciale în cadrul stației din Bristol (Bristol Ambulance Station SWASFT).
”Am participat la sute de intervenții, dar sunt unele care mi-au rămas imprimate în minte. Și nu neapărat cu final fericit. De exemplu, eram pe un echipaj cu un coleg paramedic, și am fost primul echipaj ajuns la un grav accident pe autostradă. O mașină s-a defectat în plin mers și efectiv s-a oprit pe mijlocul autostrăzii. Un TIR a venit din spate, dar era imediat după un tunel și nu a realizat că mașina e oprită și a intrat din plin în ea. În mașină se afla un bărbat de aproximativ 40 de ani și fetița lui de 3 anișori. Amândoi erau în stop cardio respirator. Colegul a început manevrele de resuscitare la fetiță, și eu la tatăl ei. Aveam două defibrlatoare în echipaj, unul totdeauna de rezervă, în cazul în care se defecta cel pe care-l foloseam de obicei. În timp ce noi efectuam manevrele, au sosit și celelalte echipaje care au preluat manevrele de resuscitare. Fetița a răspuns, fiind transportată la spital, în stare gravă, dar bărbatul a murit. Eu și colegul care am intervenit primii, am fost cei ce am mers și am anunțat pe femeie că soțul ei a murit și că fetița e grav, dar trăiește…” a povestit Max.
În august 2019 revine în țară, cu familia, dar dorința de a face voluntariat nu-i dădea pace.
”La un moment dat, eram pe o terasă cu ceva prieteni de familie, și mi-au spus: Păi dacă vrei să faci voluntariat, de ce nu te înscrii? Poți și la Ambulanță, și la ISU BN, că și aici se face voluntariat! Nu am mai putut de fericire, și imediat am început demersurile și m-am înscris la cursuri ca să pot să fac voluntariat. Am ales ISU pentru că poți face mai multe, e mai complex. Nu e doar partea medicală. E și partea de pompieri. Deci te poți implica mai mult. Iar acest lucru mă face fericit. ENORM de fericit. Și în Anglia, mă trezeam cu zâmbetul pe buze. Mă umplu de energie și îmi aduce foarte multă bucurie faptul că pot face voluntariat, că pot ajuta. Îmi aduce satisfacție și simt că trăiesc. Și mă bucur când colegii îmi spun că sunt mândri de mine și sper să ajung să lucrez la ei, nu doar să fac voluntariat” a explicat entuziasmat Max.
Voluntariatul alături de ISU BN a fost pus la încercare, fiind plină pandemie.
”Am avut multe intervenții, chiar dacă pe noi, pe voluntari, au încercat să nu ne expună atâta. Îmi amintesc multe intervenții, dar e una, la Dipșa, când din cauza numărului mare de solicitări în același timp, a trebuit să așteptăm un alt echipaj, de la Năsăud. Semnalul nu era prea bun la locul intervenției, și a trebuit să fim foarte atenți ce facem și ce decizii luăm. Sau a fost o intervenție la Penitenciar. Un bărbat care se simțea foarte rău și risca să facă un infarct. Adrenalina a fost foarte mare. Trebuie să fii foarte atent ce decizii iei. Sunt multe intervenții, dar astea două mi le-am amintit acum. Oricum, e o plăcere să lucrez cu cei din ISU BN” a mai povestit Max.
Tânărul și entuziastul voluntar a explicat că a fost copleșit de mulțumirile primite atunci când avea vreo intervenție.
”Oamenii privesc la noi ca la niște super-eroi. Dar nu totdeauna reușim să redăm viața. Și e dureros când știi că ai dat tot ce ai putut, și rezultatul nu e cel sperat. Poate de aceea mi-au și rămas în minte aceste experiențe care nu au avut un final fericit. Mie îmi place ceea ce fac, și așa cum spuneam, îmi aduce bucurie. Eu cred că și aici, ca și în Anglia, ar trebui să se pună mai mult accent pe voluntariat. Și NU doar la ISU sau Ambulanță. Ci în ORICE domeniu. Ar trebui să fie încurajați tinerii să dea ceva comunității, și apoi să profeseze în domeniul respectiv. Eu cred că toți tinerii ar trebui să facă voluntariat, să experimenteze acest lucru, indiferent de domeniu. În Anglia, te formează în așa ceva, totul se învârte în jurul voluntariatului. Cred că ar fi benefic să fie așa și aici. Eu sunt fericit. EXTREM de fericit. Și vreau să lucrez în domeniul acesta, chiar dacă acum sunt doar voluntar. Dar îmi aduce bucurie ceea ce fac, faptul că ajut comunitatea din care fac parte, faptul că pot schimba și salva vieți” a concluzionat Max.
