Azi începe Săptămâna Patimilor pentru creștinii ortodocși: sunt ultimele zile de post și rugăciune înaintea Sfintelor Paști – unice în biserică, din punct de vedere liturgic și duhovnicesc, fiind marcate prin tulburătoare slujbe care povestesc evenimentele desfășurate în Săptămâna Mare, până la Punerea în Mormânt a Mântuitorului.
Slujbele se numesc Denii, de la slavonul „vdenie” (veghe) şi se ţin în fiecare seară, pentru ziua care urmează. Prima dintre Denii se ţine chiar în Duminica Floriilor, iar ultima are loc în Vinerea Mare, fiind cutremurătoarea Denie a Prohodului Domnului.
În Lunea Mare femeile încep curăţenia de Paşte, iar casa se aeriseşte bine, ca să iasă din ea toate relele de peste iarnă… Se văruieşte şi se spală totul, de teama blestemului caselor: „Să nu te prindă Paştele în necurăţenie, căci te blestemă casa!”, spunea o vorbă din bătrâni despre curăţenia care începe azi.
În timpul deniei de luni se face pomenirea smochinului neroditor, smochinul blestemat de Iisus înaintea intrării în Ierusalim şi se citeşte istoria lui Iosif cel preafrumos, patriarhul din Vechiul Testament în care Biserica a văzut preînchipuirea lui Hristos.
Marţea cea Mare ne pregăteşte pentru intrarea în cămara Mântuitorului, prezentându-ne parabola celor zece fecioare – o pildă transmisă de Sfinţii Apostoli şi Evanghelişti care are rolul de a ne pregăti pentru cea de-a doua venirea a Mântuitorului. El este Mirele, iar noi trebuie să fim mereu gata să-l întâmpinăm.
Curăţenia de Paşte, în tradiţia populară a bătrânilor de pe la sate, se face până miercuri inclusiv, când sunt permise şi muncile în câmp. De joi, însă, bărbaţii trebăluiesc pe lângă casă şi îşi ajută nevestele la treburile gospodăreşti.
În Miercurea Mare se face pomenirea femeii păcătoase care a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului, ca simbol al pocăinţei şi îndreptării omului care greşeşte. Conform scrierilor teologice, a făcut ceea ce doreau să facă femeile mironosițe după înmormântarea Mântuitorului. A anticipat înmormântarea lui Hristos şi pregătirea Lui cu miresme și, mistuită de dorinţa de a i se dezlega păcatele, i-a cerut lui Iisus Hristos: „Dezleagă-mi păcatele mele, aşa cum eu mi-am dezlegat părul…”.
În Joia Mare, cunoscută şi sub numele de Joimăriţa sau Joia Neagră, femeile obişnuiesc să ducă la biserică prescuri, colaci, vin, miere de albine şi fructe pentru a fi sfinţite şi împărţite, apoi, de sufletul morţilor.
Tradiţia consemnează faptul că în dimineaţa acestei zile se deschid mormintele, iar sufletele morţilor se întorc la casele lor. Pentru întâmpinarea lor se aprindeau focuri prin curţi, în faţa casei sau în cimitire, crezându-se că, astfel, ei aveau posibilitatea să se încălzească.
Focurile de Joi-Mari erau ruguri funerare aprinse pentru fiecare mort sau pentru toţi morţii din familie şi reprezentau o replică precreştină la înhumarea din Vinerea Mare. În imaginarul popular, Joimărița era o femeie cu o înfăţişare fioroasă care folosea mijloace cumplite de tortură pentru a pedepsi femeile: ardea degetele şi mâinile fetelor şi femeilor leneşe, le pârlea părul şi unghiile şi incendia fuioarele de cânepă găsite netoarse. De multe ori nici flăcăii leneşi, cei care nu terminau de reparat gardurile sau nu îngrijeau bine animalele pe timpul iernii, nu erau iertaţi de aceste pedepse.
Joia Mare este şi ziua în care, de regulă, se prepară pasca şi cozonacii cu mac sau nucă. Pe vremuri, cojile ouălor folosite la pască nu se aruncau, ci se strângeau cu multă grijă într-un vas special şi se aruncau în Sâmbăta Paştelui pe o apă curgătoare crezându-se că, astfel, găinile şi puii aveau să fie păziţi de uliu peste vară.
Ultima vineri din Postul Mare, numită şi Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră, Vinerea Seacă sau Vinerea Mare, este ziua în care Iisus a fost răstignit şi a murit pe cruce pentru salvarea creştinilor. Este zi de post negru, este interzis aratul şi semănatul, iar femeile nu au voie sa coacă.
Se crede că cine coase în Vinerea Mare va orbi. Dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui, oamenii alergau desculți prin rouă sau se scăldau tainic în ape curgătoare convinşi că aşa vor fi sănătoşi tot anul.
Sâmbăta Mare este ultima zi de pregătire a Paştelor, când femeile trebuie să pregătească mâncarea pentru masa de duminică, să deretice prin încăperi şi să facă ultimele retuşuri la hainele noi pe care urmau să le îmbrace în zilele de Paşte. Spre deosebire de Crăciun, pentru Paşte nu se pregătesc prea multe feluri de mâncare.
Principala grijă a oamenilor, înaintea Paştelui, ar trebui să fie aceea de a-şi primeni hainele: fiecare gospodină trebuie să aibă o cămaşă nouă, cusută cât mai original, iar bărbaţii – măcar o pălărie nouă.
Sâmbătă seara femeile îşi pregătesc cu grijă coşul cu bucate care urmează să fie dus la biserică, pentru sfinţire. De obicei din coş nu lipsea ştergarul curat, o lumânare albă, ouă roşii, pască, slănină, cozonac, muşchi de porc, zahăr, făină, sare, câţiva căţei de usturoi, o ramură de busuioc şi cârnaţi.
Preotul Grigore Conea explica pe scurt semnificaţia fiecărei zile din Săptămâna Patimilor: „Atâta să reţinem din ziua de luni – că Iisus Hristos a spus intrând în Templu: Casa Tatălui meu este casă de rugăciune… În ziua de marţi Iisus s-a întors cu ucenicii din Betania şi au constatat că smochinul pe care Domnul îl blestemase s-a uscat, ceea ce i-a contrariat pe ucenicii care au cerut unele explicaţii. Iar Iisus Hristos le-a răspuns: Când vă rugaţi să credeţi că ceea ce cereţi veţi primi şi veţi şi avea…! Joi şi vineri s-au petrecut evenimente asupra cărora nu vom reuşi să gândim toate vieţile noastre de-acum încolo…”, a mai spus preotul Grigore Conea, încheind cu tulburătoarele cuvinte ale Sfântului Dimitrie: „Dacă smerită cugetare şi zdrobire de inimă vei avea la Patimile lui Hristos, mai mult folos vei avea decât dacă un an de zile n-ai mânca decât pâine şi apă sau dacă ai citi Psaltirea în fiecare zi… Dacă smerită cugetare şi zdrobire de inimă vei avea la Patimile Domnului Iisus Hristos….”
