In memoriam – Ioan Şteff: „Figura sa luminoasă va rămâne vie în sufletele noastre”

Vestea morţii fulgerătoare a profesorului Ioan Şteff a căzut ca un trăznet asupra colectivului de cadre didactice al Şcolii Gimnaziale „Lucian Blaga” din Bistriţa.

Profesorul Ioan Şteff împlinise în vara acestui an 71 de ani şi a fost până în ultima clipă a vieţii sale un om foarte activ.

A funcţionat timp de 23 ani, până la ieşirea sa la pensie în anul 2013, ca profesor titular pe catedra de geografie a Şcolii Gimnaziale „Lucian Blaga. Pregătirea sa multilaterală, competenţa lui profesională, empatia şi simţul umorului dovedite în relaţiile cu ceilalţi – elevi, colegi, părinţi – au lăsat în mintea noastră imaginea unui dascăl înzestrat cu o reală vocaţie pedagogică. Un om a cărui prezenţă agreabilă era unanim apreciată şi căutată de toţi cei care l-au cunoscut.

În calitate de profesor-diriginte a format numeroase generaţii de elevi, încadrându-se în acea categorie de educatori care au ars aidoma unei lumânări, consumându-se pe sine pentru a-i lumina pe ceilalţi.

A fost mulţi ani responsabilul catedrei de istorie-geografie şi a făcut parte din conducerea sindicală a şcolii, în această ultimă calitate luptând pentru îmbunătăţirea vieţii cadrelor didactice.

S-a implicat cu întreaga sa fiinţă în numeroasele proiecte europene pe care şcoala le-a avut cu unităţi şcolare din Austria, Italia şi Polonia. Şi nu numai atât, căci Ionică Şteff a înţeles mai bine ca mulţi că scrisul este o nobleţe a profesiei de dascăl. A fost coautor la realizarea lucrărilor ştiinţifice intitulate: „Colibiţa-dimensiuni turistice” (2010) – o adevărată odă închinată zonei în care a copilărit şi şi-a petrecut anii tinereţii şi „Bistricior” (2015) – carte ce descrie cu talent frumuseţea neasemuită a muntelui, loc al încrederii, speranţei şi veşniciei care ne aşteaptă.

În cei peste 40 ani de muncă pe tărâmul învăţământului, Ionică Şteff – educatorul experimentat şi înzestrat cu mult umor – a fost un adevărat liant în colectivele didactice prin care a trecut. A acţionat de fiecare dată pentru crearea unui climat de muncă agreabil şi a contribuit prin virtuţile sale la creşterea prestigiului instituţiilor în care şi-a desfăşurat activitatea.

În ciuda tuturor încercărilor pe care destinul i le-a rezervat în această viaţă, noi nu l-am văzut niciodată pe Ionică plângându-se, deşi ştiam că uneori sufletul lui sensibil plângea. Avea acea putere pe care puţini dintre noi o avem, de a se ridica cu umor deasupra propriilor dureri.

După ieşirea la pensie în anul 2013, profesorul Ioan Şteff s-a bucurat din plin de binefacerile libertăţii stabilindu-şi el însuşi programul zilnic. În ultimii ani ne mărturisea adesea că-şi drămuieşte timpul între vizitele în locurile sale natale, la Bistriţa Bârgăului, şi participarea la evenimentele de familie ale copiilor şi rudelor sale.

Participa la toate excursiile organizate în ţară prin Casa de Pensii îndeplinind şi rolul de ghid turistic, îmbogăţindu-i pe membrii grupului de turişti cu cunoştinţele sale geografice şi istorice.

Dar ne trecem atât de repede, ca nişte umbre pe ecranul veşniciei şi iată că în ajunul Zilei Luminaţiei, lumina pământească s-a stins pentru Ionică Şteff pentru ca sufletul său iubitor şi bun să treacă la lumina vie a veşniciei.

A murit aşa cum a trăit: tăcut şi modest, surpinzându-ne prin moartea sa fulgerătoare aşa cum ne-a surprins în timpul vieţii cu jovialitatea şi generozitatea sa. A fost un model de dascăl şi părinte şi mai presus de orice a fost un model de OM.

          Figura sa luminoasă va rămâne vie în sufletele noastre îndemnându-ne:

Să fiţi buni chiar dacă răul se lăţeşte în lumea pe care o las!

Să fiţi tari şi să priviţi viaţa cu detaşare şi umor chiar dacă dificultăţile cotidiene se înteţesc tot mai mult!

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!

Colectivul de cadre didactice

al Şcolii Gimnaziale „Lucian Blaga” Bistriţa