Acum 25 ani, în aprilie 1999, profesoara de biologie Oltița Curtuiuș de la Colegiul „Andrei Mureșanu” aducea la Bistrița – în urma unui schimb de experiență în Franța – probabil prima crenguță de glicină…

„Pe atunci aveam un parteneriat cu o școală gimnazială din Blain, în departamentul Loire, în Franța. Profesoara Elisabeta Leferman s-a ocupat de acest parteneriat: elevii din Franța veneau la Bistrița în octombrie, iar în aprilie, mergeau elevi și profesori din Bistrița în Franța.

În aprilie 1999 am făcut și eu parte din grupul de profesori care au ajuns în Franța, iar partenerii noștri la care am locuit amenajaseră o fostă moară cu glicină ca aceasta la poartă. Am fost tare impresionată de uluitoarea plantă cățărătoare. Nu mai văzusem așa ceva la Bistrița. Mi-am promis că nu plec de acolo fără un butaș mic de glicină.

În ziua plecării, turna cu găleata, iar gazda profesorilor din Bistrița și-a amintit de glicină. A luat o cazma, o pelerină, și s-a întors cu o rămurică mică de vreo 10-15 centimetri. Cu rădăcină și pământ în jur, totul învelit într-un ziar…

Așa a ajuns glicina în România, la Bistrița, acum 25 de ani… Profesoara Oltița Curtuiuș a plantat glicina în pământ, la intrarea în Colegiul „Andrei Mureșanu”. Și, spre surprinderea multora care presupuneau că glicina nu se va acomoda condițiilor meteo din Bistrița, planta a prins rădăcini…

Prin 2010, când școala a intrat în reabilitare, glicina era deja crescută aproape vreo doi metri, pe peretele școlii. Se agățase de perete cu niște rădăcini mici adventive… „Doamna Tabără, care era directoarea liceului atunci, l-a avertizat pe patronul firmei: Nu primești niciun ban din proiect dacă distrugi glicina! Au luat-o cu mare grijă muncitorii și au mutat-o pe gard, ca să poată renova pereții școlii…”, ne-a mai povestit prof. Oltița Curtuiuș. 

„Profesoara Camelia Tabără, deși nu fusese cu noi în excursie, i-a purtat de grijă, așadar, cât timp școala a fost în șantier. Înduioșător pentru noi este și faptul că cinci dintre profesorii care au fost atunci cu noi – astăzi nu mai sunt printre noi…”, ne-a mărturisit profesoara Oltița Curtuiuș.

Tot atunci a fost construit și suportul de metal. Dorin Stoian, director la Comelf pe atunci și absolvent al Colegiului „Andrei Mureșanu”, s-a ocupat de suportul bine ancorat care susține planta cățărătoare și astăzi. 

„Doamna Liana Popescu, șefa Serelor de la Primăria Bistrița, venea în fiecare an s-o aranjeze și s-o toaleteze. Tot dânsa a luat și crenguțe, butași din glicină, încercând s-o dezvolte în serele din Bistrița. Și chiar a reușit. Unii dintre colegi și-au luat și ei pentru acasă. Eu nu mi-am luat, fiindcă pe atunci locuiam la bloc, n-aveam unde s-o pun. Am încercat și cu semnițe, dar nu s-a prins nimic. Din butașii recoltați de doamna Popescu am plantat unul și la cealaltă intrare a colegiului… Probabil în 25 de ani va ajunge și el la fel de mare...”, ne-a mai povestit amuzată profesoara.

Glicina înflorește spectaculos la început de mai, după care ies frunzele. Mai înflorește o dată prin septembrie, însă atunci – mult mai modest, a explicat profesoara Oltița Curtuiuș.

Glicina (Wisteria) face parte din familia lianelor – familia Fabaceae (leguminoase). Ea include zeci de specii de viță-de-vie lemnoase, native în Japonia, China, Coreea sau Vietnam. În perioada înfloririi, devine un adevărat spectacol de culoare și parfum… La Colegiul „Andrei Mureșanu”, glicina a devenit, în ultimii ani, un adevărat simbol. Aproape fiecare absolvent are câte o fotografie sub glicină…