Cristiana Chirlejan e bistrițeanca de doar 20 de ani care s-a dus în celălalt capăt de glob pentru a preda engleză! Tânăra a fost profesoara unor copii foarte săraci din Brazilia, iar din experiența aceasta a rămas cu niște lecții de viață impresionante!
Cristiana are 20 de ani și este absolventă a Colegiului „Național Liviu Rebreanu”, profil științe sociale-bilingv, însă mulți o cunosc datorită faptului că tânăra este multiplă campioană la karate! Momentan studiază specializarea germană-spaniolă în cadrul Facultății de Litere la UBB Cluj-Napoca și a obținut până acum certificate lingvistice precum Cambridge Advanced, Deutsches Sprachdiplom sau Goethe Zertifikat!
Deși „tentațiile” sunt mari la 20 de ani, Cristiana se axează pe școală și pasiunile ei: călătoritul, karate și voluntariatul! Tânăra este voluntară la OSUBB, Sfertul Academic și la Aiesec, organizația cu ajutorul căreia a reușit să ajungă în Salvador, Brazilia. Proaspăt întoarsă acasă, bistrițeanca ne-a povestit experiența ei!
Aiesec e o organizație de tineri la nivel global, un ONG care își propune să formeze noi lideri prin intershipuri cross-culturale sau voluntariat, schimb de experiență. Cristiana a ales programul care i s-a potrivit cel mai bine, astfel ajungând să predea engleză unor copii din medii defavorizate și condiții precare de viață.
„Eu am ales să merg cu programul lor numit «Global Volunteer» care permite tinerilor cu vârste înte 18 și 29 de ani să lucreze și să călătorească timp de șase sau șapte săptămâni, ei focalizându-se mai mult pe țările din lumea a II-a și a III-a. Ideea e că eu am ales dintre toate aceste țări Salvador, Brazilia și lucrez ca profesoară de engleză într-un ONG deschis special pentru copii care vin din back-grounduri dificile, cum ar fi favelele.”, spune Cristiana.
Pe durata proiectului, Aiesec-ul oferă voluntarilor o familie gazdă unde să stea, astfel încat ei să fie nevoiți să plătească doar drumul! În cadrul proiectului, Cristiana a cunoscut oameni de pe întreg globul, și-a făcut prieteni noi și a predat unor copii care chiar aveau nevoie de ajutorul ei!
„E minunat deoarece ajungi să cunoști persoane din toată lumea. De exemplu, eu sunt pe proiect cu încă două rusoaice, o canadiancă, o tipă din Ecuador și una din Italia. Poți beneficia de clase de portugheză, dansuri, leading session-uri și ești obligat să lucrezi cam cinci ore pe zi, ca un job part-time”, completează tânăra.
Aventura a început în 12 iulie și s-a încheiat chiar ieri, când Cristiana a ajuns acasă!
Potrivit tinerei, copiii pe care i-a întâlnit sunt foarte săraci, iar unii dintre ei sunt chiar orfani. Deși primul contact cu ei a fost unul mai tensionat, Cristiana a gestionat foarte bine situația, găsind modalitatea perfectă pentru a comunica: muzica!
„Copiii sunt foarte săraci. O parte dintre ei sunt orfani. Ceea ce-mi place cel mai mult este faptul că ONG-ul este într-un sanctuar Candomble (religie african-braziliană), iar oamenii din comunitate au grijă de copii, de mâncarea ce o primesc etc. Deci cumva nu au ajutor din afară. Copiii sunt minunați și chiar o mare parte dintre ei doresc să învețe engleza. Sunt fascinați cumva de faptul că ești alb și vorbești altă limbă. Ce ne-a fost mai greu a fost să găsim modul prin care să comunicăm. La început, erau foarte răi. E un mecanism de auto-apărare. Având în vedere condițiile în care trăiesc, ori se atașează mult mult prea repede, în căutarea unui părinte, ori acționează agresiv imitând ceea ce văd acasă și inhibându-și orice fel de emoție.”
Pe parcusul celor două luni, Cristiana a învățat portugheza pentru a se putea înțelege cu cei mici. De asemenea, ea le-a vorbit și despre importanța cunoașterii unei limbi de circulație internațională:
„Am fost nevoită să învăț portugheza la un nivel basic, astfel încât să pot comunica cu ei. Noi ne-am apropiat cel mai tare de copii prin muzică. Deci chiar e adevărat, adoră să danseze pe orice și oricând. Astfel, ne-am adaptat orele în așa fel încât să le captăm atenția. Știu că două luni e un timp destul de scurt pentru a preda limba efectiv, dar scopul nostru a fost să le punem niște baze prin care să-i facem conștienți cât de important este să vorbești o limbă străină și că există și alte modalități de trăire în lume, nu doar de supraviețurie de pe o zi pe alta.”
După muncă și răsplată! Weekend-urile Cristianei au fost pline de excursii în locații desprinse parcă din filme! Bistrițeanca s-a bucurat din plin și ne-a povestit câteva din experiențele și lecțiile cu care a plecat de acolo:
„De luni până vineri lucram, iar în weekend călătoream adesea în diferite locuri. Cea mai interesantă experiență mi s-a părut într-o comunitate hippie, unde am fost bine-primiți, iar locuitorii ne-au arătat stilul lor de viață. Am stat acolo două weekend-uri, a fost pur și simplu genial! Acolo am învățat faptul că orice lucru material îți este dat cu scopul de a-l împărți cu alții, toată comunitatea ne-a primit în casa lor, am gătit cu ei!”
Totodată, tânăra a avut de-a face și cu experiențe mai ciudate, iar lucrurile nu au fost mereu roz pe parcursul expediției:
„Brazilia a foarte, foarte diversificată. Eu spun că secretul siguranței e să fii la momentul potrivit în locul potrivit, sau vice-versa dacă e să ți se întâmple ceva! De exemplu, am fost într-un weekend pe o insulă. Era un loc destul de virgin și minunat și am vrut să îl explorăm. La un moment dat, cum mergeam pe plajă, ne-au ieșit niște locuitori în cale și ne-au spus să ne întoarcem acum, neapărat. N-am înțeles de ce. A doua zi, ne-am jucat fotbal cu copiii ce vindeau pe stradă și am mâncat cu ei. I-am întrebat ce se întâmplă în acel loc, de ce nu am putut merge. Au spus că în pădure trăiesc ganguri care așteaptă turiștii cu arme și cuțite pentru a le fura lucrurile, și nu numai.
De asemenea, cartierul în care am trăit era un fel de favelă, lumea ne striga «gringa» pe stradă (n.r- gringa= persoane de rasă albă), bărbații se uitau într-un mod obsedant de sexual la tine, iar copiii din cartier sunt ca și în filme. Te văd, te înconjoară și nu te mai lasă să pleci, sunt pur și simplu fascinați de faptul că nu ești de acolo. La școală, de exemplu, aveam copii ai căror părinți erau dependenți de droguri, copii care se prefăceau că sunt din bande doar pentru că văd în favele violență, copii care trăiau sub pod, pe stradă. În orice caz, am observat faptul că într-adevăr Brazilia ascultă peste tot și tot timpul muzică. E cumva singura lor modalitate de a uita de tot ce se întâmplă în jurul lor. Dar aici, fiind diferență mult prea mare între clasele sociale, majoritatea oamenilor care la noi ar fi considerați clasa de mijloc, locuiesc în zone rezidențiale. Am fost la o astfel de petrecere într-un cartier. Copiii de acolo merg la școli private și nu au nicio legătură cu restul societății. Nu folosesc mijlocul de transport în comun, efectiv își creează propriul oraș în oraș.”
Cea mai mare satisfacție a Cristianei este că a lăsat în urma ei o imagine frumoasă. Totodată, oamenii pe care i-a întâlnit au învâțat-o pe Cristiana lecții de viață pe care cu siguranță nu le va uita vreodată:
„Chiar îmi doresc și sunt sigură că am lăsat un impact în urma mea. Asta îmi confirmă comportamentul lor, de fiecare dată când intru sau ies din ONG. Și cred că și ei m-au învățat pe mine cum să iubești necondiționat. M-au învățat cum să privesc lucrurile într-un mod pozitiv, indiferent cât de grele ar părea și să iau totul așa cum e. M-au învățat că de fiecare dată când sunt cu ei, nu există frica ce o generează țara asta, nu există griji sau planuri. Acesta a fost un schimb de experiență între mine și cultura braziliană, între mine și oamenii ce i-am întâlnit în călătoria ce am parcurs-o, între mine și ei, și nu în ultimul rând, între mine și mine. Nu știu dacă pentru ei acest loc poate fi numit refugiu sau nu, dar cu siguranță e a doua lor casă și mă bucur că am putut face parte din familia lor!”
Deși această etapă s-a încheiat, Cristiana nu are prea mult timp de petrecut pe acasă! Următoarea destinație e Germania, unde tânăra va studia, în cadrul bursei Erasmus:
„Stau câteva săptămâni și plec cu bursa Erasmus în Würzburg, Germania. Când mă întorc, mi-ar plăcea să mai predau,tot pe timpul verii, în Africa sau Asia. Rămâne de văzut! Unde e să ajung voi ajunge, într-un fel sau altul.”, concluzionează bistrițeanca.
[arve url=”https://youtu.be/TeV7zGfqoyQ” /]
