Unirea Principatelor Române a fost celebrată azi, la prânz, în Piața Unirii, în preajma statuii lui Alexandru Ioan Cuza. În ciuda vremii mohorâte, bistrițenii s-au prins și în acest an în Hora Unirii. Unii au venit de pe Valea Bârgăului, alții – îmbrăcați în costume populare tradiționale, înarmați cu stegulețe sau eșarfe tricolore…

La ceremonie au participat primarul Gabriel Lazany, viceprimarii orașului, dar și prefectul județului, vicepreședinții Consiliului Județean și politicieni. 

Ceremonia a debutat cu salutul Drapelului de Luptă și intonarea Imnului Național al României.

S-a oficiat un scurt serviciu religios, iar prefectul Teofil Cioarbă a dat citire mesajului transmis de premierul României. 

S-au depus două coroane de flori la statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Garda de onoare a defilat în aplauzele celor prezenți. La finalul ceremoniei, bistrițenii alături de autoritățile prezente s-au prins în Hora Unirii.

Unirea Principatelor Române va fi celebrată și la Centrul Cultural Dacia. Aici va avea loc un spectacol folcloric susținut de soliștii și dansatorii ansamblului „Dor Românesc”.  

În fiecare an, pe 24 ianuarie, sărbătorim Ziua Unirii Principatelor Române. Evenimentul este cunoscut și sub numele de „Mica Unire”.

Este considerat primul pas spre înfăptuirea statului național unitar român, iar în acest an se împlinesc 165 de ani de la marele eveniment.

Hora Unirii – poezia lui Vasile Alecsandri, publicată pentru prima dată în 1856, în revista lui Mihail Kogălniceanu – se cântă în fiecare an pe 24 ianuarie, reamintind astfel momentul în care Moldova și Țara Românească s-au unit sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Muzica a fost compusă de Alexandru Flechtenmacher.

Hai să dăm mână cu mână,

Cei cu inima română,

Să-nvârtim hora frăției,

Pe pământul României!

*****

Unirea Principatelor Române a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.

Deznodământul Războiului Crimeii a stăvilit pentru un timp ambițiile geopolitice ale Imperiului Rus la Dunărea de Jos, fără a consolida efectiv Imperiul Otoman de care depindeau principatele, ceea ce a creat un context favorabil realizării unirii.

Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri, prin care se accepta o uniune mai mult formală – între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune.

La începutul anului 1859, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, act care a adus cele două state într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată de succesorul său, principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România.