Este cu adevărat o minune și o onoare să urmărești pasiunea, grija și răbdarea cu care câteva femei plantează 10.000 de flori – de dragul unui spațiu mai frumos, care să reverse asupra celor ce îl privesc energie, bună-dispoziție, frumusețe și echilibru…
În fiecare primăvară și toamnă, din 1989 încoace, inginerul horticultor Liana Popescu – șef serviciu la Spații Verzi, în cadrul Primăriei Bistrița, se ocupă de florile din întreg orașul, inclusiv de rondourile de flori din intersecțiile Bistriței sau ghivecele ornamentale de pe stâlpii de electricitate.
„Este cea mai grea perioadă pentru noi, nu-și ia nimeni concediu în perioada asta… Cu întreținerea este mai simplu, dar plantatul trebuie finalizat până la începutul lui iunie…”, explică Liana Popescu, adăugând că din serele orașului se folosesc aproximativ 200.000 de plante pe an, pentru plantările de primăvară și toamnă, în tot orașul.
„Plantatul ne ține cam o lună, de la începutul lunii mai până în prima decadă a lunii iunie, în funcție de cum cresc florile în seră și de temperaturile de afară. În timpul iernii producem florile în serele din Bistrița, după care suntem obligați să le plantăm repejor, pentru că în sere e foarte cald, sunt temperaturi cu 10 grade mai mari decât afară, iar florile se alungesc… Din februarie începem să ne ocupăm de florile care urmează să fie plantate în primăvară, iar peste vară semănăm panseluțele, care trebuie să aibă maximum 20 de grade la semănat, ceea ce este destul de greu de asigurat în iulie… Ne ocupăm de ele prin holuri și magazii mai răcoroase, în seră sub nicio formă nu putem să le plantăm, pentru că nu germinează… Toamna plantăm panseluțe și myosotis, sunt specii bienale care rezistă foarte bine la frig, sunt plante de toamnă…”, mai povestește inginerul horticultor.
O misiune specială
Rondoul din fața Bisericii Evanghelice este cel mai mare din oraș, are o suprafață de 106 metri pătrați, și se bucură de un tratament special: este amenajat după un anume ritual și în fiecare an modelul este unic. La sfârșit, când este totul gata, opera de artă este fotografiată din turnul Bisericii Evanghelice. Liana Popescu verifică periodic fotografiile realizate rondoului, pentru a fi sigură că nu se repetă.
„De aproape 30 de ani ne ocupăm de acest rondou… Nici când am avut bebeluș și eram în concediu de maternitate nu am lipsit de la amenajarea lui… De-acasă am venit să văd cum se umple cu flori și culoare… Doar în 2008 am fost nevoiți să facem o pauză, când s-a întâmplat nenorocirea cu incendiul din turn. Exact în acea zi terminasem cu aranjatul rondoului, a doua zi trebuia să mergem în turn să-i facem fotografiile de final, dar din cauza incendiului zona a fost securizată și n-am mai reușit…”, își amintește Liana Popescu.
La amenajarea lui se muncește cam două, trei zile, în fiecare primăvară și toamnă: întâi se trasează conturul modelului, cu câteva sfori prinse de niște bucăți de lemn, după care se trasează un contur din flori ornamentale, plante de mozaic, care nu înfloresc… „Conturul este realizat acum din cinerania de o nuanță argintie și coleus, cu o nuanță verde deschis. Umplutura, în acest an, la romburi și steluțe, o vom face cu begonii, pentru că sunt uniforme – avem trei nuanțe de begonii pe care le folosim aici. Nu este ca o plantație cu flori de câmp, aici trebuie să fie toate egale ca înălțime și dimensiune…”, precizează Liana Popescu.
„De obicei verific conturul de sus, din Turn, de-acolo se vede totul ca pe foaie și se observă fiecare greșeală, fiecare plantă pusă câș…”, povestește Liana Popescu, amintindu-și că a fost un an în care modelul a fost construit cu mâna liberă, totul s-a trasat manual, cu sapa: „La fiecare dungă desenată, dădeam o fugă în turn să verificăm dacă e bine, pentru că nu aveau repere, totul era din ochi și trebuiau respectate niște proporții, să nu iasă asimetric desenul… A fost mai ușor de plantat atunci, dar mai greu de trasat…”
Riscurile meseriei…
Când se plantează, Liana Popescu este și ea prezentă lângă muncitoarele peisagiste care muncesc să aranjeze florile în rondou, pentru că întreținerea se poate face și de la birou dar plantatul, nu… „Plantatul de vară este cea mai mare și complexă lucrare – trebuie făcută și în viteză, pentru că e vorba de florile din seră care trebuie scoase neapărat, căci altfel mor…”.
În Piața Centrală nu le streseză nimeni pe femeile care plantează, e o adevărată plăcere să muncească aici, în schimb în sensurile giratorii este cumplit: „Își iau doamnele niște înjurături greu de imaginat… Le văd șoferii cu lada grea în mână, dar nu le lasă să treacă, le claxonează, le înjură… În trafic este totul foarte greu. Trebuie făcut totul repede, și din cauza traficului, dar și a plantelor…”, recunoaște Liana Popescu.
„Avem 115.000 de flori produse deja în răsad, iar în această primăvară avem de plantat cam 120.000. Dar fiecare floare este numărată, știm exact câte intră în fiecare spațiu… În rondoul din Piața Centrală intră, de pildă, circa 10.000 de flori.”
Un alt risc intervine atunci când munca celor aproape 20 de femei de la Spațiile Verzi este ignorată: „Când introducem câte o specie nouă, se cam fură… Avem probleme cu câinii care scormonesc pământul, și mai sunt și unii care vor să-și facă poze și se proțăpesc în mijlocul rondoului…”, admite Liana Popescu, adăugând că în sensurile giratorii florile sunt călcate de mașini… Este și motivul pentru care în sere se produce mereu o cantitate în plus. Rezervele sunt necesare, fiindcă este mereu nevoie de reparații, pe ici pe colo. Mai mult, o parte din răsaduri sunt distribuite către școlile, grădinițele sau asociațiile de proprietari care le solicită și le primesc gratuit.
[arve url=”https://youtu.be/o3eh7pZVb6w” /]
