„Livid în lumina tremurătoare a lumânărilor… trupul tău înghețat. Și capela plină de oameni care mă îmbrățișau, oameni care îmi spuneau sărăcuțul de tine, condoleanțe, ne pare foarte rău. Tată. Te pierd.

Am retrăit tăcerea încă neîngropată a buzelor tale moarte. Praful orelor fără nimeni care să le trăiască acoperea mobilierul… Frigul intrase și devenea solid în interiorul meu. Mult mai departe de doliul ființei mele, apusul de soare se prelungea în scurta auroră solemnă din casa noastră închisă, tată.  (…)

Oare nu ar putea și oamenii să moară așa cum mor zilele…?

Sau așa cum mor păsările cântând fără să tresară sau cum sfârșește claritatea lichidă vitrificându-se în toate cele…?

Sau ca răcoarea, suava răcoare, ca adierea ușoară care înfioară frunzele mărunte ale copacilor…?

Tată. După-amiaza se dizolvă deasupra pământului, peste casă noastră…

Mă asaltează totul și toate cele care ți-au surpaviețuit. Tată. Nu voi uita niciodată.”

Fragmentul de mai sus face parte din volumul Morreste-me – Mi-ai murit – în română – un fragment din primul roman al lui José Luís Peixoto.

Este unul dintre cei mai importanți scriitori portughezi ai momentului și se află în aceste zile la Bistrița. În calitate de invitat la festivalul internațional Poezia e la Bistrița.

Ieri seară, la la Centrul cultural municipal, am avut parte de câteva momente tulburătoare în care scriitorul José Luís Peixoto a vorbit despre primul său roman, scris după moartea tatălui său.

Într-un dialog moderat de Marius Chivu, José Luís Peixoto a mărturisit la Bistrița că primul său roman „este despre o pierdere, despre doliu și jale. După ce l-am scris, am încercat să caut o editură la care să-l public. Au trecut patru ani și mi-am dat seama că nu aș mai putea să scriu ceva similiar. Și că merita publicat așa cum este.

Așa că am decis să-l public chiar eu, pe cheltuiala mea. Chiar voiam să-l împărtășesc cu ceilalți și aveam încredere în textul meu. Este un text foarte personal.

La vremea aceea, îmi era imposibil să-mi închipui că îl voi prezenta sau voi citi din el cu voce tare, într-un festival precum cel de la Bistrița… Pentru că era prea copleșitor atunci pentru mine…

Dar după ce treci prin procesul acela de doliu, ajungi să te împaci cu situația. Dar asta nu înseamnă că ai uitat…”, a povestit José Luís Peixoto.

Scriitorul portughez s-a arătat încântat de faptul că textul tradus în română a păstrat profunzimea și emoția titlului portughez: Morreste-me / Mi-ai murit…

Astăzi, la Rapsodia, publicul din Bistrița a avut parte de o poveste emoționantă, la o cafea, alături de Tatiana Țîbuleac.

Întâlnirea a fost moderată de Nicoleta Munteanu (Alecart) iar prozatoarea invitată a vorbit despre cele două romane ale sale – Vara în care mama a avut ochii verzi și Grădina de sticlă. S-a discutat însă și despre războiul din Ucraina, românii din Chișinău, relațiile copiilor cu părinții, culori ale tristeții sau fericirii, povești care salvează sau nu salvează vieți / suflete / destine… Detalii despre această întâlnire – într-un material viitor.

Seria de lecturi poetice continuă astă-seară, la Palatul Culturii, începând cu ora 18:00. 
Vor citi Merlich Saia, Kata Győrfi, Adrian Oproiu, Șerban Axinte, Raluca Boantă, Zsolt Karácsonyi, Carlos Catena Cózar, Mugur Grosu, Alexandru Bulucz și Simona Popescu.

Lecturile poeților vor fi condimentate de recitalul percuționistului Mircea Ardeleanu.