Într-o zonă ruptă de lume, cu panoramă deschisă la Heniu și la Țibleș, în cânt de păsărele și miros de flori de câmp, găsești o rulotă. În ea, stau Pavel și Raveca, doi oameni frumoși, cu o impresionantă poveste de viață. În acel colț de rai își petrec bătrânețile, îngrijind de plantația de afine. Și încă „puțin” din una-alta. Când îi vezi, nu le ghicești vârsta. Asta pentru că nimic nu-i mai doare când ajung acolo.
După ce parcurgi un „drum improvizat”, la o distanță de doi kilometri și jumătate de ultima casă din Blăjeni sau din Tăure, într-o vale cu panoramă deschisă spre Heniu și Țibleș, găsești un cuplu cu o poveste de viață impresionantă.
Într-o mică rulotă, într-un colț de rai plin de cânt de păsărele și miros de flori de câmp, stau, o mare parte din an, Pavel și Raveca Tofan.
El are 70 de ani, iar ea 64. Sunt căsătoriți de 44 de ani, el fiind cel norocos că a dat peste o astfel de femeie, așa cum spune zâmbind ștrengărește. Au doi băieți și trei nepoți. El a fost cadru militar, ea – Educatoare și apoi broker. La un moment dat au deschis o spălătorie auto. Au închis-o și au plecat în Germania, în 2012.
„Din 2002 un prieten de-al meu mi-a tot zis să merg în Germania să văd plantațiile de afine. L-am tot refuzat. În 2012 am cedat, și, când am văzut ce frumoasă e o astfel de plantație, mi s-a aprins un beculeț. Am început să caut informații, să caut oameni care au astfel de plantații în România. Și m-am documentat de tot ce ține de acest domeniu. Iar în 2014 am decis să ne facem și noi o plantație de afine”, ne-a povestit „Ota”- așa cum îl alintă nepoții pe nenea Pavel.
Amândoi râd când își amintesc cum cei din jur le spuneau că sunt doi nebuni frumoși, atunci când împărtășeau cuiva visul lor.
Au început să prelucreze terenul și să pregătească totul. Au lucrat aproape singuri. Uneori au avut ajutoare din Tăure. Alteori, singuri, cu o găletuță și un ibric. Nu au accesat fonduri europene, nici ajutor de la APIA.
„A fost nevoie să defrișăm zona. Apoi, singur am bătut 260 de stâlpi și am pus gard. Am săpat, din hârleț, aproape 9 km de șanț, pentru a pune furtunul pentru apă. În 2016 nu a plouat foarte mult timp. Așa că udam, cu ibricul de 600 de ml, fiecare plăntuță”, ne-a povestit nenea Pavel.
Și nu le-a fost ușor. „Ota” are probleme la ambele picioare, încă din 2014 umblând ajutat de două cârje. Tanti Raveca are o operație la inimă și are pus simulator cardiac. Nu are voie să ridice mai mult de două kilograme. Pentru a uda plantația de afine, ce se întinde pe o suprafață de un hectar și jumătate, le lua o săptămână întreagă.
„În timp ce udam o plantă, vorbeam cu cealaltă. Și îi spuneam să aștepte că vine și rândul ei. Folosim doar îngrășământ natural, și iarna, pun cu mâna, la fiecare plantă, găinaț adus de la o fabrică. Mai folosim cetină și turbă adusă din Etiopia, că e și mai ieftină, dar și mai bună decât cea de la noi”, ne-a mai spus nenea Pavel.
Doar că atunci când se află în acel colț de rai, nu îi mai doare nimic. Tocmai de aceea nu-și arată vârsta, atunci când îi vezi. Sunt tot un zâmbet și fericiți, nevoie mare! Iar plantația de afine nu le face bine numai lor. Au reușit să schimbe destinul unui consătean din Tăure. De când l-au chemat să îi ajute, omul, a devenit harnic și s-a lăsat de băutură. Ba mai mult, din câștigul lui, dă și la alții și îi îndeamnă să lase băutura și să devină oameni de omenie.
Nenea Pavel și tanti Raveca au în plantația lor patru soiuri de afine: Nelson, Blucrop, Eliot și Cendler. Munca începe din aprilie și ține până undeva spre final de septembrie. Momentan sunt doar în al doilea an de producție. Acum, plantele produc undeva la două tone și jumătate de afine. Dar când ating maturitatea, undeva la 7 ani, vor putea să facă și peste 30 de tone de afine.
„Sunt afine foarte bune. Ajută la tranzitul intestinal. Și la imunitate, fiind foarte bune pentru copii. Noi îi invităm pe toți cei care vor să vină, să mănânce cât pot, și să-și culeagă cât vor. Cântărim doar cât au adunat. Nu îi cântărim și când vin și pleacă. Să mănânce după voie și ce-și adună de dus acasă, aia plătesc”, au spus Pavel și Raveca, în timp ce ne mai îmbiau să mai luăm un pumn de afine, că „afinele așa se mănâncă – cu pumnul!”
