Nimic nu-i întâmplător sub soare. Ca mâine vin Paștile și se cunoaște. Românul, oricât de sărac, de năpăstuit sau necăjit ar fi, nu poate să-l lase pe Domnul singur, în jale și moarte. Toată suflarea simte și știe, nu știu cum, dar știe că va ÎNVIA… Mântuitorul nostru Isus învie pentru că nici El nu ne-a abandonat și nu ne va lăsa de izbeliște niciodată!
Tot ce ne cere, în schimb, este să ne primenim sufletul și trupul și să credem c u r a t în marea lui ÎNVIERE!
Ieri am plecat să caut p a s c a și p â i n e a cea adevărată unde să am curajul să torn stropul de vin ce-mi vor înmulți p a ș t i l e aduse acasă de la biserică, spre bucuria și încântarea copiilor și nepoților.
Voiam să continui povestea „gastronomicelor” noastre de Paști, începute pe tonul șugubăț al catrenelor lui Păstorel Teodoreanu… Dar nu a fost nici să fie așa și nici atât de simplu. Repet, nimic nu-i întâmplător sub soare. Pașii m-au purtat într-un loc de legendă. De acolo, de pe tăpșanul acela miraculos, deschis între păduri, marele nostru scriitor Liviu Rerbreanu începe să-și depene caierul poveștii destinului ancestral al țăranului român. Acolo, Ion a sărutat țarina, glia ce i-a dat bobul de grâu spre a învăța, mai târziu, poezia pâinii…
E un moment magic.
Mă uit, în transă, la mâinile femeilor ce strâng ferm, în tandem, hotărât dar și duios, cu toată dragostea, aluatul ce va deveni p i t ă – adică p â i n e a noastră cea de temelie, pământul nostru sfânt, pentru a-l primi, așa cum se cuvine, pe Domnul ISUS, Mântuitorul nostru, la noi în casă! Mă uit hipnotizat la mâinile Savetei și Florentinei și aud de undeva, din adânc, versurile acestea, desprinse cred dintr-o priceasnă: „când pita s-o plămăditu / eu la tine m-am rugatu / și-ai venit, venitu, Doamne!”…urmând firesc ÎNVIEREA!
Brusc mi-am dat seama că am venit unde trebuia să vin: Acasă la familia Ban. La Cornel și Saveta Ban – în Prislopul ce încă trăiește prin voia bunului Dumnezeu, în acești oameni hotărâți să ducă mai departe tradiția și obiceiurile văii. LocaIității i se spune „Cartier” „Liviu Rebreanu”, un fel de parte integrantă a orașului Năsăud, numele fiindu-i atribuit din respect și prețuire față de marele nostru prozator, dar prislopenii, neamurile lui Ion, oameni de mare omenie și profund credincioși sunt încă acolo și acolo vor fi mereu, ca să coacă p i t a ÎNVIERII și a… identității noastre! Am fost așadar pe strada Bisericii, acasă la acești vajnici gospodari, creștini adevărați, la Cuptorul lor pe vatră, cu foc cu lemne, numit „Cuptorul de altădată”( ce frumos!) și v-am adus toate dovezile din lume că p â i n e a și p a s c a lor sunt rostuite așa cum i-au învățat străbunii și i-a ajutat și ajută bunul Dumnezeu, sunt întotdeauna: bune, curate și adevărate!
Șefa de necontestat a „cuhniilor”, înțeleapta și „degrabă vărsătoare” de șuvoi de argumente în favoarea tuturor produselor sale, 100% autentice, dumneaei Saveta Ban îi dusă în Bistrița, la vânzare, la standul produselor reprezentative din Bistrița-Năsăud, în piața de pripas de lângă Biserica Evanghelică din centrul urbei. Acolo o găsiți cu tot ce-i proaspăt și la zi. ( Foto Saveta Ban).
Eu am fost acasă, la locul faptei: la „Cuptorul de altădată”, „partea de producție”, unde le-am găsit pe cele două, mai tinere brutărese, ucenice într-ale descifrării tainelor rețetelor străbune, Saveta și Florentina, avându-l ca ajutor pe domnul Cornel Ban, soțul și sufletul mereu tânăr al „cuptiorului”, stâlpul de stejar al casei:
Am văzut cum se pregătește focul, numai cu lemne, în vatra cuptorului, construit ca pe timpuri:
[arve url=”https://www.youtube.com/embed/bMg9jRyre0c” /]
când se poate băga în cuptor:
[arve url=”https://youtu.be/5EcILx3aJO0″ /]
Am asistat la prefacerea făinei și a cașului de oaie în miraculoasa PASCĂ de PAȘTI din Prislop:
[arve url=”https://youtu.be/QyHXLRWviZY” /]
[arve url=”https://youtu.be/HwiVJ0Iyn7M” /]
Am asistat și la prepararea, băgatul în cuptor, scosul după copt și baterea de coajă a celebrei PÂINI de Prislop:
[arve url=”https://youtu.be/mTAGWShalDQ” /]
Aluatul parcă e viu, se așează singur în „pături”, invitându-se parcă să fie culcat în forme:
[arve url=”https://youtu.be/A2D2b3-SyY4″ /]
Iată-l ajuns în forme, unde va mai dospi puțin:
[arve url=”https://youtu.be/aTGi5rsTPVw” /]
Urmează băgatul Pâinii în Cuptor:
[arve url=”https://youtu.be/jDTVs3aE0Vs” /]
Scosul din cuptor după aproximativ 1 oră și 40 minute:
[arve url=”https://youtu.be/plAZwkDVggE” /]
Și în cele din urmă, ultima operație – Bătutul de coajă al Pâinii de casă din Prislopul de altădată:
[arve url=”https://youtu.be/e6FtBGd17PM” /]
Mă uit la pozele produselor terminate, după atâta trudă și transpirație:
Degajă respect, și apropierea de ceva bun și frumos. Îți vine să le mănânci cu privirea. Nu-i așa?
Am plecat practic după aproape 4 ore de pe strada Bisericii din Cartierul Liviu Rebreanu al Năsăudului, din Prislopul de altă dată… Aveam în portbagaj câteva din „copturile” adevăratului „Cuptor de amintiri” al familiei Cornel și Saveta Ban. Nu vă ascund că în toată mașina dănțuia un parfum de pâine a bunicii, din copilăria mea.
M-a încercat un surâs, gândindu-mă la celebrele prăjiturele „Madeleine” ale lui Marcel Proust. De când eram student am găsit că imaginea respectivă e prea forțată și artificială ca să justifice călătoria sa „în căutarea timpului pierdut”. Greșit! Acum, după atâția ani, parfumul pâinii adevărate, din mașină m-a făcut să înțeleg că Proust spusese numai adevărul.
E un anume îndemn olfactiv al Paștilor, ca și al Crăciunului. Dacă ceea ce ni se oferă, ni se pregătește, e corect, cu siguranță că-l vom resimți. Dacă nu e, nu…! Ca să fiți mulțumiți, mergeți la Târgul de produse din BN, căutați-o pe SAVETA BAN, cu pâinea, pasca, cozonacii și cornulețele sale și apoi să stăm de vorbă! Eu nu am făcut altceva decât să vă furnizez toate probele, ca lui Toma necredinciosul, ca să vă convingeți că, luând aceste produse 100% naturale, veți mânca bine și sănătos de Sfintele Paști, ce ne bat la ușă. Să aveți parte numai de bucurii, de soare și primăvară în suflet!
PAȘTI FERICITE! și HRISTOS A ÎNVIAT!
