De 14 ani, Alexandra Ștefan lucrează în Viena. Când a venit în vacanță acasă și a văzut ce se întâmplă cu câinii din Năsăud, a decis să ia măsuri și a ajuns să dea o șansă la viață patrupedelor abandonate care-și fac veacul pe străzile din orașul academicienilor.
Adăpostul de câini din Năsăud a fost construit de primărie în anul 2014 și dispunea pe atunci de 23 de cuști. Astăzi capacitatea totală este de cincizeci de câini, iar condițiile în care aceștia trăiesc s-au schimbat semnificativ datorită Alexandrei și părinților ei.
„Când veneam acasă, în concediu din Austria, obișnuiam să le duc mâncare cățeilor din oraș. Odată când am venit nu mai era niciunul pe la bloc și am întrebat-o pe maică-mea unde au dispărut cățeii. Mi-a zis că s-a înființat un adăpost public și că sunt acolo toți, au venit și i-au luat hingherii. Am zis «ok», iar într-o zi ne-am dus să-i căutăm. Și de acolo a început totul. Când am intrat în adăpost nu puteai să stai, era un miros care îți tăia respirația din cauza fecalelor și a urinei, te usturau până și ochii. Câinii nu mai ieșiseră afară de câteva luni și erau ținuți în condiții inumane. I-am luat în brațe și am ieșit cu ei afară, mușchii le erau atrofiați. Asta s-a întâmplat la 5 luni de la deschiderea adăpostului, iar pe câinii pe care obișnuiam să-i hrănesc nu i-am mai recunoscut în starea în care arătau”, povestește Alexandra cum a început totul.
La început, Alexandra le ducea mâncare la adăpost și a apelat la mass-media în acest sens, pentru că situația era una gravă. După ce s-a reîntors în Austria din vacanța sa în România, a început să ceară ajutor și acolo. Mai întâi a vorbit cu un îngrijitor și cu doctori din Năsăud pentru a-i verifica periodic pe cățeluși.
A înființat o asociație pentru a ajuta cățeii din Năsăud
Cu timpul, a găsit organizații din Elveția și Germania care i-au sărit în ajutor. Iar asta a funcționat o vreme, dar ambițioasa Alexandra s-a decis să-și deschidă chiar ea propria organizație în Austria. Asta se întâmpla în 2015. În tot acest timp, părinții Alexandrei se ocupau în permanență de câinii de la adăpost.
De atunci și până acum, familia Ștefan ajutată de sponsori și oameni cu suflet mare, a făcut multe investiții. Poate cea mai importantă dintre acestea este dotarea cabinetului veterinar cu aparatură medicală. Mai apoi au multiplicat locurile pentru căței și le-au creat condiții adecvate.
Costurile pentru medicamente și tratamente la câini nu sunt nici ele unele modeste. Alexandra spune că toate acestea costă în jur de 700 sau 800 de euro lunar, la care se adaugă mâncare în valoare de aproximativ 730 de euro.
Din păcate, printre sponsorii adăpostului nu prea se numără români. Cei mai mulți oameni care se implică în ajutarea adăpostului sunt din Germania, Austria sau Elveția. Și primăria se implică, plătind utilitățile.
Pentru că știu cât de neglijate sunt unele aspecte când vine vorba de îngrijirea animalelor, cei de la adăpost organizează campanii de sterilizare GRATUITE! Dar ghiciți ce. Chiar dacă au avut la dispoziție două zile în care să își aducă cățeii la sterilizat, aproape nimeni nu s-a prezentat să facă asta. Doar 18 persoane au venit în cadrul campaniei de anul trecut, însă anul ăsta se pare că a fost mai prielnic pentru cei cincizeci și doi de posesori de cățeluși.
Multe dintre animăluțele de la centrul de adăpost au fost adoptate de familii iubitoare care le oferă cea mai bună îngrijire. Cele mai multe dintre adopții sunt internaționale. Aproape 250 de căței au plecat către familii din întreaga Europa. De ce nu la noi? Din cauza calității adopțiilor.
Alexandra se asigură că animalele îngrijite de ea ajung într-un loc cel puțin la fel de decent ca cel în care se află. După cum afirmă și ea, nu e cazul în România, unde câinele este folosit pe post de sonerie, iar condițiile de trai sunt printre cele mai precare.
Pentru că s-a săturat mult-răspândita concepție „câinele se ține-n lanț”, Alexandra vrea ca pe viitor să facă demersuri pentru implementarea unor cursuri opționale cu caracter informativ în școlile românești. Mentalitatea unui individ se modelează în școală, prin urmare, acolo trebuie acționat, crede năsăudeanca.
Foto/Video – Arhivă Personală
Marina Coroian
[arve url=”https://youtu.be/_KRIxh4eJcA” /]
