Îndrăcitele secvențe de flamenco, pasionale, pline de nerv și energie ne-au năucit ieri seară, la Palatul Culturii. Aici s-a desfășurat cea de-a doua seară a festivalului internațional Poezia e la Bistrița. Am avut parte de un savuros performance, tulburătoare poeme și un senzațional spectacol de flamenco.
Ce am admirat până acum în filme la spaniolii care interpretează flamenco atât de pasional, cu întreaga durere și dragoste din suflet izbucnind prin toți porii – am am avut ocazia să simțim pe propria piele ieri seară, la Bistrița.
Ca în fiecare an când se întâmplă Poezia la Bistrița, ne-a apucat și acum nostalgia și pofta sau regretul că nu ne-am făcut și noi poeți de la bun început… Că n-am învățat la timp cum se lustruiesc cuvintele astfel încât ele să conteze… Să tulbure suflete, să le răstoarne, să le cucerească definitiv…
Din motive subiective, s-a întâmplat și ieri seară când Cosmin Perța ne-a amintit într-un Postludiu pandemic că masca noastră ar trebui să fie pielea noastră… Tot el a susținut după recitalul poetic, și un savuros performance, inspirat de poetul maghiar Benji Horváth…
„Masca mea este pielea mea
Voi intra în casele voastre și nu mă veți recunoaște
vom mânca și vom bea împreună
îmi veți spune istorioare cu copiii voștri
și eu voi zâmbi amuzat
vom deschide a treia sticlă de vin
și cu ochii mici și împăienjeniți mă veți privi ca pe un vechi și drag prieten
și nu mă veți recunoaște
Nu există salvare… (…)
Ne amăgim că există solidaritate
pentru a nu ne simți atât de inutili și abandonați
ca în primele secunde de viață
când doctorul taie cu foarfeca chirurgicală cordonul ombilical…
Nu mă cunoașteți
Masca mea este toată existența mea
o serie continuă de prefaceri și eschive
menite să mă protejeze de voi – rasă de ucigași soioși care crede
că totul li se cuvine
nu suntem prieteni și nici nu vom fi
singurul meu răspuns e drumul
călătoria perpetuă dintr-o lume în alta
ditnr-o viață în alta
dintr-o impostură în alta
departe de voi și apucăturile voastre psihopate
departe de lumile pe care le-ați construit pe cadavre
ambreiaj și acclerație
nimic nu contează
doar fisurile tot mai adânci și mai dese
din cerul acesta de gheață carbonică – inima mea…”
Radu Andriescu a deschis seria recitalurilor poetice – reamintindu-ne cum este să trăiești până la sânge, în captivantele peisaje urbane din Iași:
Răzvan Andrei @ O vreme când jegul era inspectat metodic de poeții praf-pulberiști
„A fost o vreme când se făcea mișto de orice
și totuși lucrurile erau grave și urgențe și definitive…
A fost o vreme când jegul era inspectat metodic de poeții praf-pulberiști…”
Angelo Nestore nu a putut fi prezent la Bistrița. Deși s-a vaccinat, la aeroport, înainte de plecarea spre Bistrița – testul anti-Covid a ieșit pozitiv… Acesta a fost și motivul pentru care poetul a fost nevoit să renunțe la călătorie. A trimis, în schimb, o înregistrare video, iar organizatorii au promis că întâlnirea va fi posibilă în edițiile viitoare ale festivalului.
O parte din publicul prezent la Palatul Culturii s-a arătat impresionat de poetele invitate în această seară
Ioana Tătărușanu – stundetă în anul I la Litere, la Universitatea din București – a fost prezentă la Bistrița și în calitate de redactor șef al revistei Alecart Iași. De această dată, însă, a fost invitată în calitate de tânăr poet nedebutat.
„Este o uriașă bucurie că tinerii poeți pe care noi am mizat, invitându-i la Poezia la Bistrița au și confirmat pe parcurs…”, a remarcat Dan Coman – moderatorul evenimentului alături de Marin Mălaicu Hondrari.
Veronica Ștefăneț (Chișinău), vocea proaspătă și pătrunzătoare a poeților din Republica Moldova
Seara de ieri s-a încheiat cu încă o repriză de flamenco incendiară. Protagoniștii care au subjugat publicul au fost Francisco Antonio „El Currito”, Romero Ruiz Mariano, dansatoarea Nerea Fernandez Castillo și percuționistul Javier Antonio.
