Zeci de cercetători, fizicieni sau ingineri – angajați mai vechi sau mai noi ai ICPE Bistrița au fost invitați astăzi la Metropolis. Au avut de aniversat 40 de ani de la înființarea institutului de cercetare.
Atmosferă emoționantă și multe povești – astăzi după-amiază, în sala de conferințe a Hotelului Metropolis. Aici s-au întâlnit peste 100 de ingineri, profesori, cercetători sau fizicieni care au contribuit, de-a lungul timpului, la performanțele ICPE Bistrița.
Totul a început la prânz, cu o slujbă religioasă în memoria angajaților care nu mai sunt printre noi. Slujba de pomenire a avut loc la Așezământul Sf. Vasile cel Mare, lângă Azilul de bătrâni.
Ing. dr. Grigore Vlad – actual manager la Institutul de Cercetare și Proiectare pentru Electrotehnică – a povestit pentru Bistrițeanul.ro despre importanța aniversării.
A fost prezent și primul director al instituției, fizicianul Gheorghe Rusu, care a rezumat, în câteva cuvinte, începuturile instituției:
În 1989 Institutul de Cercetare și Proiectare pentru Electrotehnică din Bistrița avea 120 de angajați. Trebuia să deservească prin activitatea sa de cercetare aplicativă – zona industrială.
Erau colective mixte de ingineri electrotehniști, electroniști, chimiști, biologi, fizicieni. Era o lume cu foarte multă experiență de la care aveai ce să înveți…
Trecerea de la filiala unui institut bucureștean la societatea comercială cu capital integral privat s-a făcut în 2006, cu multe emoții. „Practic am cumpărat institutul la licitație. Am cumpărat acțiunile de la stat, și ne-am continuat activitatea… Înainte de 1989, în România erau 120-130.000 de cercetători. Era o forță imensă de muncă foarte calificată. După 1989, ei nu au mai putut fi susținuți financiar. Așa a început decimarea sistematică a institutelor de cercetare. Printr-o subfinanțare permanentă care se menține și azi, sub cotele oricărei țări europene. Azi s-a ajuns la sub 20.000 de cercetători atestați”, povestea ing. dr. Grigore Vlad, pentru Bistrițeanul.ro.
După 1990 ICPE Bistrița a traversat o perioadă foarte dificilă.
„Nu se știa încotro o luăm, nu se știa ce facem. Contractele de cercetare erau din ce în ce mai puține. Piața era destul de slabă și reticentă. Era la modă mai mult comerțul decât producția. În 1999, la ICPE Bistrița rămăseserăm doar 25 de oameni. Atunci am luat o hotărâre. Devenisem șef de filială și hotărârea să ne despărțim de București. Am luat-o pe un traseu propriu”, a mai povestit Grigore Vlad.
