iarba Fiarelor – una dintre cele mai fascinante proiecte muzicale ale Bistriței – s-a lansat în 2018, la Muzeul de Artă Comparată din Sângeorz. Până acum, trupa a lansat două albume de studio: Desculț (2020) și Slobod (2023). Am stat de vorbă cu Cristian Chiriac, liderul trupei, despre activitatea lor în 2024. Despre speranțe, inspirație, începuturi, bucuriile și greutățile care vin odată cu această pasiune: muzica. 

iarba Fiarelor – una dintre cele mai fascinante și interesante proiecte muzicale ale Bistriței – s-a lansat în 2018, la Muzeul de Artă Comparată din Sângeorz, însă proiectul a fost conceput și scris de Cristi Chiriac, în 2017.

I-am vizitat zilele trecute la ei „acasă”: în studioul amenajat undeva în zona industrială, unde se întâlnesc de două ori pe săptămână, la repetiții și povești.

În prezent, din iarba Fiarelor fac parte Cristian Chiriac (voce), Ionuț Burcușel (bass), Claudiu Weber (chitară), Florin Gordon (vioară) și Raul Popițan (tobe și percuție).

Primul album de studio iarba Fiarelor, Desculț, a fost lansat în 2020. Al doilea album – Slobod – a apărut în 2023. 2024 a fost anul unor piese single precum Ofofof și oioioi, Nazarică dar și El Zorab – o construcție sonoră impresionantă care transformă versurile poemului lui Coșbuc într-o poveste contemporană, lansată în septembrie, la Năsăud și Bistrița: 

FOTO/VIDEO: George Coșbuc, cool și excentric precum Kurt Cobain. Copleșitor să trăiești emoția El Zorab alături de iarba Fiarelor

„Renunțasem la muzică… Am avut ceva trupe experimentale, între 2008 și 2013. Am cochetat cu tot felul de stiluri, cel mai important, la vremea aia era Flirt in lust. Cântam un fel de jazz-metal foarte nebun… Printr-o adunătură de circumstanțe m-am lăsat de muzică, până în primăvara lui 2017. În primăvara lui 2017, într-o plimbare cu Ana spre Covasna, m-am întrebat – oare cum ar cânta un țăran în zilele noastre…? Toată lumea mă încuraja să cânt și în română. Le tot răspundeam că nu prea îmi vine să cânt în română… Dar pornind de la întrebarea aia, mi-am dat seama că parcă aș putea să cânt în româna pe care o vorbesc. Nu cea literară, ci aia neaoșă pe care o grăiesc țăranii încă prin satele de la țară…

Așa a început iarba Fiarelor. În 17 iunie 2017.

Primele repetiții au avut loc în 2018. Atunci m-am prezentat cu proiectul scris la viitorii trupeți. Le-am spus – cam așa ar putea să sune piesele, ăsta e conceptul. I-am întrebat care vrea să facă parte din trupă. Scrisesem mai multe piese atunci. Unele nu au apărut pe primul album, ci abia pe al doilea. Altele vor apărea pe al treilea album, la care lucrăm acum… Apoi, pe lângă albume, am mai lansat single-uri, colinde și ce-a mai încăput…”, ne-a povestit Cristi Chiriac.

Am vrut să aflăm de la solistul iarba Fiarelor dacă ar fi posibil un album întreg pe versurile lui Coșbuc sau ale altor poeți.

„De gândit – ne-am gândit, într-adevăr. Dar rămânem realiști, în același timp, când vine vorba de buget, resurse și tot ce implică realizarea unui asemenea album. Single-ul El Zorab, de pildă, a fost lansat cu orchestrația din studio. Dacă ar fi fost să-l lansăm live, cu toate intrumentele necesare, am fi avut nevoie de Fanfara muzicii militare și toți profesorii de la Tudor Jarda ca să ne acompanieze… E foarte greu de realizat ca timp, buget, logistică o asemenea provocare. La El-Zorab, de pildă, am lucrat cât la un album întreg. Asta înseamnă automat o limită: nu mai avem vreme să lucrăm la compozițiile proprii…

Totul s-ar rezolva cu un buget mai mare și mulți muzicieni implicați. Cât de mare? Cam 30 de persoane ar fi necesare pentru a cânta piesa live pe o scenă, de pildă… Pentru asta, că tot suntem într-o perioadă a exagerărilor de toate felurile, eu aș cere 100.000 de euro. Și să mă ierte lumea dacă exagerez și eu, poate vorbesc prostii, dar atâta cred că ar merita oamenii ăștia…”, ne-a povestit râzând Cristi Chiriac.

FOTO/VIDEO: Videoclipul iarba Fiarelor, lansat cu urale, chiote şi aplauze, la Ethos Film Fest

Se poate trăi din muzică ?

Cristi Chiriac, iarba Fiarelor: Nu prea. Noi nu, deocamdată. Trupele românești care trăiesc din muzică sunt cele care apar tot timpul la televizor și trăiesc din bugetele locale.

Trupele underground fac muzică din pasiune. Toți muzicienii sunt angajați prin altă parte. Cred că trupa care a reușit să iasă din underground și să trăiască pe bune din muzica ei este SubCarpați. Și poate Alternosfera, dar ei sunt din Republica Moldova… Trupe care să nu vireze prea tare spre comercial, să nu facă ce le impun producătorii sau televiziunile. Am mare noroc cu colegii mei care lucrează toți dimineața, fiecare la job-ul lui, și contribuie după-amiaza și la acest proiect de nișă – iarba Fiarelor, la care ținem foarte mult. Facem totul din atașament emoțional. Practic suntem co-producători în proiectul ăsta…

Ce anume vă inspiră când compuneți piesele…?

Cristi Chiriac, iarba Fiarelor: Totul ne inspiră, dar asta poate că pare cam vag… Cred că nu ne lipsește decât timp: am tot acumulat în anii ăștia, avem un background în spate, povești cu bunicii mei, viața de la țară – și graiul în sine, hai să nu-i spunem strămoșesc, dar țărănesc tot e. Graiul ne inspiră…

Pentru ce fel de public este compusă muzica iarba Fiarelor ?

Cristi Chiriac, iarba Fiarelor: La tineri e mai ușor de ajuns. Ajungem și la cei mai bătrâni, e adevărat… Dar de obicei ne ascultă o dată, și apoi nu prea ne mai vedem. Pentru că noi nu apărem la televizor, iar ei nu folosesc mijloacele media actuale. La radio apărem foarte puțin, ei nu folosesc facebook sau instagram. E un fel de one time show. De fiecare dată când ne întâlnim cu doamne sau domni mai în vârstă – îi auzim exclamând: „vai, mă copii, ce muzică faină cântați! Asta-i chiar ca la noi!” Din păcate, nu reușim să ne mai vedem cu ei…

Un exemplu concret: anul trecut, în primăvară, iarba Fiarelor a susținut un concert la Timișoara. Un cuplu trecut de prima tinerețe ne-a căutat după concert. Nu locuiau în Timișoara. Dar și-au făcut drum până acolo, și-au cumpărat bilet și au venit special pentru concert, spre surprinderea și bucuria noastră…

Cristi Chiriac, iarba Fiarelor:  Și la Zalău, a venit un cuplu de pensionari din Sighetul Marmației, special pentru concertul iarba Fiarelor. Persoane care locuiesc la țară și își trăiesc viața la modul organic pe care îl propunem noi în muzica populară alternativă. Zic alternativă pentru că au fost multe polemici pe tema stilului pe care îl abordăm. Am fost încadrați în tot soiul de curente, de la rock, până la muzică populară…

De la început am știut că asta vrem să facem. De fapt totul a pornit de la întrebarea aceea: Cum ar cânta un țăran acum? Pentru că, în fapt, nu mai putem cânta autentic așa cum cântau țăranii pe vremuri când cântau, când mergeau la câmp, la strâns de fân și altele.

Acum avem chitare, avem procesoare, producem muzica direct digital, chiar dacă trăim la țară – resursele sunt altele acum. Totuși, cum ai interepreta, cum ai cânta o asemenea muzică în zilele noastre? Nu mai purtăm ițari și nici cizme de gumă ca pe vremuri… Cum cântăm neaoș acum? iarba Fiarelor ar fi răspunsul la aceste întrebări pentru zona noastră. Cred că dacă s-ar apuca o altă trupă să cânte muzică neaoșă din altă zonă geografică a țării – ar suna total diferit de ceea ce cântăm noi. Pentru că și stilurile diferă…

Necesită și documentare acest stil de muzică ?

Cristi Chiriac, iarba Fiarelor: Da. Noi ascultăm mult folclor și din zona noastră, și de prin alte părți, și am reușit chiar să culegem unele teme muzicale – cum sunt cele din piesa De-a lungul, de pe al doilea album. O piesă de nuntă, chiar dacă sună mai melancolic.

Am făcut și o adaptare după imnul Călușarului, care se referă la Călușarul ardelenesc. Mai departe, dacă se ascultă cu atenție textele, se observă tot felul de referințe pe care le-am inserat pe ici pe colo. Inclusiv la Ciocârlia lui Enescu am făcut referire, între altele.

De unde motivația de a continua, în vremuri atât de crunte pentru arte în general ?

Cristi Chiriac, iarba Fiarelor: Motivația principală vine din faptul că am reușit să ne fidelizăm anumiți organizatori de evenimente care ne invită periodic să susținem concerte. De exemplu, la Bihor, suntem parteneri cu cei de la Straiță Plină. Au un camping acolo unde susținem concerte. Cu cât mergem mai des, cu atât lumea gustă mai mult și apreciază stilul nostru. Și la Camping Fain suntem invitați des la concerte. Mai primim uneori telefoane de la organizatori care ne invită, fără să ne cunoască muzica. Abia după ce cântăm primim de la ei câte-o replică de genul „Doamne, ce tare a fost! Cum de n-am știut de voi?!”

Cea mai emoționantă secvență a fost la Gala Uniter desfășurată acum doi ani, la Palatul Culturii din Bistrița. Nu doar că am cântat piese în cadrul unui eveniment de prestigiu, dar am și întreținut coloana sonoră. Am stat în scenă pe toată durata decernării premiilor Uniter și a transmisiei live.

Ce îmi aduc aminte și acum: după ceremonie, actorii au fost invitați la Coroana, la restaurant, și după ce ne-am strâns toate instrumentele și harnașamentele, am apărut și noi acolo, ca mireasa pe stadion… Ne-au invitat și pe noi să închinăm un pahar de vin, și îmi amintesc cu multă emoție cum ni se făcea cărare prin mulțimea de celebrități. Se întorcea lumea și ne felicita și ne mulțumea pentru că am făcut „figurație” bună. Rolul de actor secundar ni l-am îndeplinit cu succes…

La Bistrița cântăm de altfel întotdeauna cu atâta drag! Avem un spațiu foarte bun, în Soho sau la Vama Veche pe timp de vară. Comunitatea nu doar din oraș, ci și din județ, ne susține enorm – pentru că s-au identificat din prima cu muzica pe care o cântăm. Chiar simțim asta: comunitatea din Bistrița ne împinge și ne inspiră mult. Și din punct de vedere muzical și moral, și din toate punctele de vedere…

Cum a fost anul 2024 pentru iarba Fiarelor ?

Cristi Chiriac, iarba Fiarelor: 2024 a fost cel mai greu an de când am început să cântăm. Din punct de vedere al organizării și distribuirii bugetelor către evenimentele culturale, către organizatorii privați sau de stat… Bugetele s-au distribuit detul de târziu, abia din iunie a început să se discute despre organizarea unor evenimente. Iar aici nu mă refer la mamuți precum Untold sau Electric Castle. Nu acesta este targetul nostru.

Dar fiind problemele economice pe care le cunoaștem cu toții, e limpede că am avut de suferit și noi, ca artiști. A fost un an haotic. Iar 2025 se preconizează a fi cam la fel de sumbru…

Totuși, nu ne lăsăm descurajați. Probleme cu banii au fost mereu, iar arta a continuat să aline oamenii. Noi mergem înainte, plănuim noi concerte în țară în primăvară și lucrăm la piese noi. Dară că da!