De mai bine de treizeci de ani, două pensionare care au trecut binișor de 70 de ani robotesc în grădina din fața blocului. Aici și-au amenajat un impresionant colț de rai pe care îl admiră de la ferestre.

Viorica Tocianiuc are 77 de ani și s-a mutat pe Aleea Rotundă după Revoluția din 89. Aici a întâlnit-o pe Safta Tohati (acum în vârstă de 74 de ani) care își amintește și acum: „Prin 1980, când s-a dat blocul în folosință, pe spațiul ăsta verde intrau mașini până aproape de bloc. Se mai aruncau și gunoaie, că sunt containerele în apropiere. Când sufla vântul mai tare, gunoaiele ajungeau pe spațiul nostru verde…”, ne-a povestit Safta Tohati.

„Am fost a Primărie mai demult și am cerut să ne pună și nouă un gard viu. Dar numai nu s-o făcut nimic… Așa că împreună cu vecinul de sus și cu alți bărbați care ne-au ajutat, am fost noi în pădure și am adus aici arbuști.

Am adus și de la gară, de la CFR. Am prins odată un moment în care curățau ei gardul de acolo și m-au lăsat să-mi iau câteva crengi cu rădăcină. Le-am adus la bloc într-un cărucior. Tot am plantat și tot am insistat până s-o îndesat și s-o făcut gardul…”, ne explică și Viorica Tocianiuc.

De mai bine de treizeci de ani, cele două femei au tot plantat în grădină butași de trandafiri de diferite culori. Unii dintre ei s-au înălțat mai sus de doi metri. Alții se lungesc pe copacii din apropiere, învelind trunchiul acestora.

Au apărut în grădina de pe Aleea Rotundă – în decursul anilor – și crini, narcise, crizanteme dar și bujori. Ba chiar și niște tufe de zmeură.

În grădina de pe Aleea Rotundă sunt vreo douăzeci de tufe de trandafiri deja. „Nu i-am numărat niciodată. Pe unde am văzut ceva frumos, am luat câte o crenguță, am ținut-o sub sticlă și am plantat-o. Apoi s-au tot înmulțit”, povestește Viorica Tocianiuc

Cele două pensionare ies în grădină și „deretică” printre flori de 3-4 ori pe săptămână. Într-o vreme, au avut probleme și cu hoții de flori, care le rupeau sau le distrugeau pur și simplu. Până când au apelat la vecinul de la etajul 3 – domnul Lazăr Buta.

El a dat o mână de ajutor, construind un gard cu portiță și lacăt. Tot el a construit și grilaje de fier și suporți pe care să se înalțe trandafirii. Când are timp, le mai ajută pe femei cu gardul viu, pe care îl tunde și îl aranjează.

„Mai vin oameni care iau din trandafirii cățărători din față. De aici pot să ia liniștiți. Că ne dă Domnul destule flori, cât să dăm și altora… Trandafirii ăștia nici nu-s pretențioși. E mai greu cu celelalte flori, care-s mai sensibile…” explică Safta Tohati.

Cele două pensionare au de „luptat” și cu melcii care fac ravagii printre flori, dar și cu seceta unor zile de vară.

„Melcii mănâncă tot – și rădăcină, și tulpină. Le plac crizantemele, am observat. Nu avem nicio pretenție de la Primărie. Deși îl cunoaștem pe domnul primar, și l-am votat. Mama dumnealui a fost cu noi la Asociație… Vrem doar să-l rugăm frumos să ne trimită și nouă oameni din când în când să taie gardul viu. Că noi nu mai reușim să ținem foarfeca aia mare în mână. Am îmbătrânit, ce naiba. Și dacă se poate, să vină și pe la noi să ude un pic grădina”, ne mai spune Viorica Tocianiuc.

„Apa s-a scumpit tare mult acum. Nu ne mai permitem să aducem apă din apartamente… Venim cu câte-o sticlă, două de apă la florile mai sensibile. Dar mai mult nu ne permitem…”, completează doamna Tohati.