Auzind vorbindu-se mult despre românii dinafara granițelor țării – m- am gândit să pun pe hârtie ceea ce îmi vine în gând și în suflet, acum. Despre ce? Despre cine? Despre acei români plecați și stabiliți departe de țară, dar despre care nimeni nu scrie sau se scrie prea puțin, aici. De ce?
Pentru că trebuie să-i întâlnești în ocazii absolut speciale, să-i cunoști personal, să le cunoști povestea care uneori nu-i deloc ușoară, deși așa pare.
Doar așa le înțelegi meritele și valoarea, admiri felul în care reprezintă România și poartă tricolorul, în diferite competiții și câștigă. Dovedind lumii întregi că foarte mulți din cei plecați sunt priviți cu atâta admirație, în țările de adopție!
Eu mă consider o norocoasă, prin faptul că, începând cu anul 2016, când am ieșit pentru prima dată în afara țării, participând la o festivitate de premiere literară în Italia, continuând apoi, la diferite activități culturale în Austria, Italia, Bulgaria – am cunoscut și am văzut o altă față a lucrurilor, negăsită în interior și necunoscută mie, până atunci. Doar acolo se poate vedea cu ochii sufletului și ai minții !
O bucurie pe chipul fiecărui român cu care te vezi, poate pentru prima oară. Îi înțelegi graiul și îi admiri ia și costumul popular. Îi admiri că le poată. Este legatura lor de suflet cu țara, legătura de neam , fiind uniți de tricolorul nostru. Poartă în suflet o bucurie aparte!
Cu ocazia unui asemenea eveniment, am cunoscut o scriitoare, Daniela Forcoș, stabilită în Italia, de mulți ani .
De loc, de prin părțile Bacăului, a plecat „spre mai bine”, așa cum au făcut-o mulți. Și-a lăsat în țară părinții și rudele, a început să muncească din greu, iar noaptea, să studieze, pentru a termina o facultate în domeniul Medicinei Alternative, în limba italiană. Mai precis Universitatea de Naturopatie, unde a reușit să se facă apreciată și respectata, ca și terapeut pentru reabilitare. Iar apoi, ca… poet, ca doamnă a poeziei româno-italiene, precum Alexandra Firiță și Marioara Vișan.
Daniela ne mărturisește:
„Am început să scriu și am așezat pe foaia albă și rece de prin străini tot plânsul sufletului meu, fiecare moment când disperarea și dorul de ai mei, mușcau hulpav din mine.
Am început timid, cu diplome de merit, fără să uit că sunt româncă și că dorul de țara mă motiva să urc încet, dar sigur…”
Da, un poet ce a obținut peste 35 de premii, medalii, mențiuni și distincții. Iar unele în care a fost premiată ca unic autor. Da, românca noastră, Daniela! Cu poezie scrisă direct în limba italiană, sau bilingv. Are colaborări și cu revistele din țară, precum eCreator, Starpress, Salon Gutenberg.
Mai apoi, când s-a simțit pregătită, a făcut pași de gigant, câștigând multe premii naționale și internaționale. A fost prezentă în jurii și în 18 antologii literare și de cultură, calendare, agende italiene, apreciată de cei din Italia pentru talentul, seriozitatea, corectitudinea cu care vorbește și scrie în italiană, pentru modestia, seriozitatea și generozitatea ei, seninătatea la chip și suflet.
La toate premierele, poartă în mână tricolorul românesc.
„Tricolorul românesc este vălul sufletului meu
Aș fi singură și goală sub cerul lumii, fără el”
I-am întâlnit numele pe o listă, la un concurs internațional – Tra le parole e l’infinito – unde participasem și eu. Este un concurs organizat și condus de Ambasadorul Culturii și Păcii în lume, așa cum este recunoscut nu doar în Italia, cav. Nicola Paone.
Erau peste 14 țări înscrise în concurs și se făcuseră trei preselecții. Câștigasem un frumos loc 7, cu o povestire numită NIOKA, tradusă foarte bine de către recunoscuta traducătoare Mihaela Talaba. Îi mulțumesc și pe aceasta cale! O traducere bună te ajută și te ridică, nealterând mesajul textului, emoția care te face sa trăiești pe viu fiecare metafora fiecare lacrima, surâs, sau dor. Daniela câștiga atunci Premiul Președintelui.
Am îndrăznit să o contactez pentru detalii.
Din acea clipă, am rămas prietene. Iată-ne acum din nou împreună, concurente în același Festival Concurs Award Internațional, cu poezie tradusă în italiană și din nou câștigătoare cu premii foarte mari, noi și poeta Alexandra Firiță.
România a fost reprezentată din nou cu succes, iar tricolorul nostru strălucește din nou. Dar vă voi dezvălui amănunte după ce premierea va avea loc .
Nu e puțin lucru să participi la o competiție alături de reprezentanții din 14 țări ale lumii și să-ți ridici premiul purtând în mână tricolorul românesc! Nu este puțin lucru să crezi în tine, să perseverezi, să nu ai pretenții de promovare în grupuri literare!
Doar cu serioziate și fără să elogiezi pe nimeni, se poate. Doar așa nu porți frica unei polemici, nu ai teamă că ai pierdut un punct sau o virgulă din textul vieții tale. Din creația ta, de acolo unde urmărești mesajul și poate te lași furat de formă. Am auzit acolo un mare poet, cu ani mulți la tâmple, exprimând ideea: „Lăsați fetele astea tinere să scrie! Încurajați-le să scrie!”
De ce? Simțea valoarea și știa să o încurajeze, nu s-o sufoce! Nu am consimțământul dânsului să-i scriu numele, căci aș face-o, cu drag!
Aici am vrut să ajung! Datorită unor oameni de cultură precum Daniela Forcoș, Alexandra Firiță, Marioara Vișan, Mihaela Talaba, Mikela Totu, Vasile Hatos, Lidia Popa, stabiliți în Italia, prezenți in acțivitătile culturale ale Ambasadei din străinătate sau ale RTV, precum Ioan Godja (Austria), Ovidiu Cornilă (de la RTSpania), Ionela Flood (Anglia), Renata Verejanu (Chișinău), Carmen Salomie (Belgia), familia Gumman în Austria, Elisabeta Boțan (Spania), Melania Rusu Caragioiu (Canada), familia Porumb (Franța), Doru Dăncuș, Viorel Ploeșteanu (Dublin, Irlanda), Ben Todica (Australia), Alina Schreglmann (Germania), familia Gheorghiev de la Vidin (Bulgaria) sau Anchidim Moldovan (Chicago). Datorita lor, cultura românescă crează punți puternice de legătură, cu tot ce înseamnă valoarea Culturii Românești în lume. Desigur, sunt mulți asemenenea!
Neamul acesta are oameni de seamă! Mulți! Se poate vorbi și scrie mai mult despre dânșii. De ce? Pentru că este loc sub soare SUFICIENT, pentru toți! Sunt români stabiliți dincolo și care fac o altă muncă. O muncă de promovare a imaginii României. Pe majoritatea dintre cei enumerați, am avut ocazia să-i cunosc și sunt onorată, pe alții, încă nu, dar le rostesc numele cu respect!
Mulți sunt cei care, dinăuntrul țarii, care parcurg distanțe mari spre alte țări, pentru a promova cultura si limba română, precum Gabriela Verban, Liliana Liciu, Ioan Romeo Roșiianu, Trandafir Simpetru, Ligya Diaconescu, Floarea Cândea, familia Toni Ilica, Constantin Avadanei, Ioan Pintea, Menuț Maximinian, Gavril Tărmure, Dorel Cosma, Nicolae Băciuț, preot Nicolae Feier, familia Moga, Florin Săsărman, Virginia Linul…
Desigur, sunt mulți alții pe care aș vrea să-i cunosc și să-i îmbrățișez cu sufletul!
Nu-i așa că trebuie scris despre dânșii?
Prin intermediul lor, noi cei ce mânuim condeiul aici, colaborăm și împreună onorăm numele țării noatre sfinte !
Nu se vorbește îndeajuns despre dânșii și în anumite momente, trebuie să o facem! Altfel, imaginea României devine alta, nu cea reală! Și noi, cei din interiorul țării o putem modela, măcar așa! Dând Cezarului ce-i al Cezarului!
PS
Fac o pauză pentru a continua și completa. Un nume. Nu doar un nume, ci o verigă importantă într-un lanț, care nu poate lipsi. Un Ambasadorul Onorific al Culturii în Europa, cu titlul de Cavaliere ad Honoris Guardiano di Pace della Confederazione Internazionale dei Cavalieri Crociati Assisi-Malta, un om cu renume, pe care nimic nu-l oprește în a întări legătura dintre culturile popoarelor.
Este un italian respectat, organizator de festivaluri internaționale care prețuiește România și valorile ei, prețuiește arta, cuvântul, deschide granițele și nu îngrădește valoarea, ci o încurajează.
Daniela Forcoș declară:
„Primul mare pas în evoluția mea artistică a fost premiul Președintelui, al domnului Nic Pao, în cadrul festivalului Tra le parole e l’infinito. M-a premiat și a specificat că este un premiu unde încurajează noi talente. Așa am ajuns la 35 de premii, dar nu numărul este important, ci valoarea și creșterea profesională, experiența. Nu pot să nu recunosc lucrul acesta care m-a motivat să muncesc mult să mă perfecționez. A fost prima floare înflorită în grădina vieții mele literare departe de țărișoara mea, România…”
Nu s-a înșelat! Militează pe plan internațional, investește energie, suflet și bani, este sprijinit în tot ceea ce face în Italia, pentru toate țările cu care colaborează prin reprezentanții lor.
Fără un om de o asemenea valoare, punțile afirmării artistice s-ar prăbuși. Podul trebuie sa aibă obligatoriu, doi piloni, iar construcția lui să fie durabilă!
Pentru unii ce îndrăznesc să pornească, traversându-le, purtând în suflet dorința de a scrie, de a etala frumosul din artă.
Sunt românii străini? Sau străinii, români? Ar trebui să găsim singuri răspunsul la întrebări.
Restul este valoare, este muncă, este adevar, este modestie! Oricum, trebuie cunoscute! Prin intermediul ziarului dumneavoastră!
Și tot prin el trebuie subliniat faptul că tot ce este românesc, nu piere! Ci trebuie să dureze, să ridice și să fie purtat cu cinste!
Nu vreau să închei înainte de a-i ura Danielei multă inspirație și spor, în munca de terminare a celor două volume: unul de poezii în limba italiană, Amami o muorimi dentro, și un roman scris în limba română, ambele prefațate de Alexandra Firiță.
