Avem de admirat, la Galeriile Casa cu Lei, câteva „eseuri fotografice” surprinzătoare. Îi aparțin fotografului clujean Mircea Albu. Artistul nu se află la prima expoziție în Bistrița.
„Am mai expus la Bistrița de două ori, însă asta a fost foarte demult, pe când eram tânăr. Acum sunt bătrân, așa că și povestea se schimbă. Am adus de această dată un compendiu fotografic. Adică o selecție din mai multe expoziții de fotografie. Am ales fotografiile care eu zic că mă reprezintă, din punctul de vedere a modalității mele de a percepe fotografia”, a explicat Mircea Albu pentru Bistrițeanul.ro.
Artistul din Cluj ne propune, practic, un tip de eseu fotografic. „Ar fi echivalentul unui vers fotografic, al unei poezii… De fapt le asociez mereu. Astea sunt pasiunile vieții mele: fotografia și poezia. Și când te gândești că sunt inginer de profesie…”
Mircea Albu ne-a explicat și titlul expoziției. „Este o secvență din expoziția organizată când am împlinit 75 ani, la Muzeul de Artă din Cluj. Aceea se numea chiar Restituiri. De acolo am scos două albume mari de fotografie care cuprindeau 630 de fotografii printate foarte bine. Așa cum este și firesc, acelea au rămas în bibliotecile naționale din România.
Consider că fotografiile acestea, ca și celelalte aproape 500 de fotografii de sub patul meu, din Cluj, vor dispărea la un moment dat.
Va rămâne poate doar o amintire pentru copiii copiilor mei, peste vreo sută de ani, cu ceea ce bunicul – străbunicul lor a visat și a gândit în fotografie. Poezie și imagine…”, a mai mărturisit Mircea Albu.
Este momentul să ne îngrijoreze ritmul accelerat al tehnologiei? Va dispărea cu totul arta fotografică? „Atunci când am început eu să fac fotografie, în ‘58, ‘59, ‘60 – povestea era identică. Am avut un profesor foarte isteț de fotografie care m-a convins că lumea evoluează în ritmul ei haotic. Dacă ție îți place fotografia, fă fotografie și mergi mai departe pe drumul tău. M-a ghidat foarte precis în primii doi, trei ani. Iar de atunci eu am visat fotografie. Se pare că m-am născut cam visător.
Mi-ar plăcea ca bistrițenii care vor vizita expoziția să rețină această asociere între fotografie și versuri. Să-mi înțeleagă trăirile fotografice… Să privească Drumul Vieții și să înțeleagă cum este viața: nu așa cum o visează ei, ci așa cum este în realitate. Cu bune, și cu frumoase, și cu rele… Fiecare titlu este o cheiță spre înțelegerea mai profundă a fotografiei”, ne-a mai mărturisit Mircea Albu.
Un sfat pentru un fotograf aflat la început de drum?
„Nu contează creionul cu care scrii. Contează ceea ce scrii cu el. Să lăsăm deoparte telefoanele, aparatele și tehnologia extra-sofisticată. Important este ce rămâne scris folosind un creion. Dacă ai ceva în minte, atunci te apuci de scris. Cu orice. Dacă nu, poți să ai orice tehnologie din lume la picioare. Tot degeaba va fi…”, consideră Mircea Albu.
Foto @ Sever Moldovan
Mircea Albu s-a născut în Aiud, jud. Alba, în septembrie 1943. Stabilit cu familia în Cluj din anul 1956, s-a întâlnit cu aparatul de fotografiat în vara lui 66, cu ocazia unei tabere școlare. De atunci, fotografia a devenit astfel un însoţitor de suflet şi confident, dar şi un mijloc de comunicare.
Anul 1958 a adus fotografia lui Mircea Albu pentru prima dată în spaţiul public. A expus la gazeta de perete a Liceului „Emil Racoviţă” din Cluj. Elev fiind aici, a realizat un reportaj fotografic care descria viaţa de liceu din acea perioadă.
Ca student a ajuns în cercul foto al Casei de Cultură a Studenţilor din Cluj. Aici a avut oportunitatea de a întâlni un om de excepţie, iubitor de fotografie, care ulterior i-a devenit şi mentor, Iosif Viehmann.
Fondator al Fotoclubului „ Universitatea” din Cluj în 1969, Mircea Albu a continuat periplul fotografic fondând Asociaţia ArtImage din Cluj-Napoca, în 2006.
În 2018, numără nu mai puțin de 13 expoziţii aniversare deschise în Foaierul Bibliotecii Judeţene „Octavian Goga” Cluj, 2 expoziţii aniversare în cadrul Muzeului de Artă Cluj și 3 volume tipărite de eseuri fotografice.
