Învățătorii de pe Valea Țibleșului au avut ieri parte de momente emoționante: cercul pedagogic la care au participat s-a transformat într-o adevărate sărbătoare, toată comunitatea din Cristeștii Ciceului implicându-se în realizarea acestui frumos eveniment.
„Fiecare copil educat este un om câștigat”, afirma la un moment dat Victor Hugo și respectând întocmai acest generic, ieri, 29 mai 2018, învățătorii de pe Valea Țibleșului au participat la activitatea Cercului Pedagogic al Învățătorilor din școlile de pe Valea Țibleșului, Centrul Metodic XV – Uriu, Căianu-Mic, Spermezeu, Reteag, Ciceu-Giurgești, Negrilești, Ciceu-Mihăiești și Tîrlișua.
Gazde au fost profesorul Urian Cornel, directorul și coordonatorul acestei unități de învățământ, alături de cadrele didactice ale acestei școli, directorul Școlii Gimnaziale Uriu, Andraș Ioan, informaticianul școlii, prof. Balazs Gal Hunor și metodiștii centrului metodic: prof. Urian Cornel, Retegan Mihaela, Sterța Tunde și Rusu Alin.
Privită ca o sărbătoare a școlii, toată comunitatea s-a implicat în realizarea acestui frumos eveniment. Au stat alături părinții copiilor care i-au îmbrăcat în frumoase costume populare, iar oaspeții au fost primiți la școala din Cristeștii Ciceului, unde au fost invitați să viziteze muzeul, amenajat sub îndrumarea învățătoarea și profesoarei de istorie, Urian Nadia.
A urmat apoi un frumos program artistic, pregătit de către dascălii școlii gazde, sub forma unei șezători și a unor dansuri moderne.
După citirea mesajului inspectoarei Smaranda Florean, s-au prezentat activități de bune practici ale învățătorilor care predau la Clasa Pregătitoare – prof Chirtoș Leontina și Taloș Luminița.
Surpriza momentului a fost prezența, în școala, a domnului profesor director Pleș Gheorghe, autor al volumului Școlile năsăudene [1635-2015], cel care printr-o neobosită muncă de căutare, a prezentat generațiile de absolvenți ale școlilor orașului Năsăud. Orașul Academicienilor a avut atâtea modele de dascăli, care s-au reflectat apoi în imaginea și destinul tuturor generațiilor de absolvenți. S-a găsit astfel „o cale de așezare a acestora într- un loc de cinste”, în carte, ca izvor de cultură.
În încheiere, învățătoarea Urian Nadia a prezentat cele două volume „Povești din sate” și „Satul cu povești” în care a cuprins și povestioare despre chipuri de dascăli din orașul Năsăud și localitățile Rebrișoara, Cristeștii-Ciceului și Uriu.
În fața celor prezenți, cu respect și prețuire, Nadia Urian a citit povestirea dedicată și adresată familiei director Pleș Gheorghe:
Familiei și directorului Gheorghe Pleș
Am în minte chipul grăbit al unui profesor, de 40-45 de ani atunci – care alerga pe coridoarele lungi ale Liceului „George Coşbuc” în anii 80 şi… Al domnului profesor de matematică, director pe atunci, Pleș Gheorghe.
Toată lumea dorea să-l întrebe ceva, dorea un ajutor, o lămurire, o rezolvare. Mai treceau apoi, pe lângă dânsul, alte zeci, pe care credeai că nu-i cunoaşte domnul profesor, elevi ai căror nume le reţinea domnul profesor şi peste ani.
Mai cunoştea multe lucruri despre aceste persoane, incredibil de multe! Le aşeza apoi, într-un tablou al minţii, perfect, pentru memoria anilor ce vor urma. Acesta era domnul director Pleş Gheorghe, mereu însoţit de doamna profesoară, soţia dânsului, cea căreia îi copiam zâmbetul, pentru că ne fermeca. Era finețe, profesionalism, delicatețe. Era doamna profesoara, Livia Pleș.
L-am întâlnit apoi, peste ani, purtând de grijă foştilor elevi, oameni învăţaţi , mobilizându-i spre învăţătură şi studiu, aşa cum puţini o fac astăzi.
A fost şi a rămas sufletul Extensiei năsăudene al Facultăţii de Psihologie şi Ştiinte ale Educaţiei, iniţiatorul ei şi pentru asta – un Mulțumesc! rostit nu ar fi niciodată suficient.
Îl găseşti apoi, la toate edițiile Concursurilor de matematică „Dr. Paul Tanco”. Să numeri 16, nu e puţin. Și nu doar acesta! Sunt multe, organizate de dânsul! Onoare, prețuire și respect, repetăm iarași!
Să mobilizezi oamenii, să-i antrenezi şi să aduni fonduri pentru acestea este un lucru de invidiat, în bine. Să reuşeşti, aşa cum o face dânsul, trebuie apreciat!
Să simţi nevoia de a-l suna spre a-i cere sfatul, în coordonarea şi îndrumarea de lucrări de grad didactic, în găsirea unor căi de rezolvare a problemelor şi mai ales, de motivare a direcţiei, dacă ți-e greu de ales… Să cauți busola… E vorba de busola adaptării la nou, pe care domnul profesor n-a lăsat-o să se demagnetizeze.
Îl găsești apoi prezent la majoritatea activităților culturale din județ și din afara lui. Acestea l-au antrenat şi motivat transdisciplinar, aruncând firul legăturii stiințifice documentate, spre limba română, istorie, geografie, religie, psihologie şi nu numai, toate purtând amprenta patriotismului năsăudean al celui care petrece ore multe în Arhivele județului, documentându-se temeinic.
Cu gândul și la elevii umaniști și studenții P.I.P.P. cărora le-ar fi util să li se predea o matematică cu fața umană, domnul profesor Gheorghe Pleș a redactat o amplă lucrare, acceptată apoi ca teză de doctorat!
Bun cunoscător al psihologiei umane, a ştiut să întindă o mână de ajutor creştinesc şi uman, dacă nevoia a cerut-o. Atunci, în anii când era director, profesor sau… peste ani.
Prezent printre oameni şi locuri, a adunat apoi în cărţi de suflet, gânduri şi impresii, cărţi în care cifrele s-au transformat în oameni şi destine, băgate în seamă de un ochi atât de atent! Să nu scape nimic, să nu nedreptățească pe nimeni! Și nu e puțin lucru!
Pun din nou întrebarea: ce-ar fi fost şcolile năsăudene fără domnul profesor Pleş şi alţi câţiva, ca dânsul?
Oare sfatul şi îndrumarea, interesul pentru oameni, toate, transformate în principii de viaţă, n-au şlefuit caractere? N-au îndrumat paşii atâtor generaţii?
Dacă vrei să-i rosteşti doar numele, nu-i nevoie să-i rosteşti titlurile: domnul director, profesor-doctor Gheorghe Pleş. Ele se adaugă singure și dau valoare omului și dascălului. Poţi s-o spui frumos şi clar, respectuos şi recunoscător: Domnul profesor.
Ce mult înseamnă! Profesor și Om!
Copilul unor elevi ai dânsului trebuia să apuce pe o cărare din labirintul vieţii şi profesiei. Era unul încurcat și greu de ales. Depindea de el, restul… Un destin, poate.. Datorită sfatului primit de la domnul profesor, sfat dat fără nici un fel de interes ci doar pentru că era nevoie de el, atunci şi acolo… S-a dovedit a fi extraordinar, căci domnul profesor întrevedea atunci orizonturile schimbării. „Auzi, mamă!, repeta copilul, după un an de studii si examene grele. Să-i dea Dumnezeu sănătate, domnului profesor Pleș, că bun sfat mi-a dat! Să-i transmiţi, neapărat!”
Şi-i transmitem acum, în scris, urându-i sănătate multă, dânsului şi doamnei, să le dea Dumnezeu înzecit, din cât bine au putut presăra în jur, pe cărările vieţii. Al multora, din cei ce le-au cerut-o…
Iar pentru asta, trebuie să adaugi un gând bun, purtat în suflet şi gând: „Pentru ca răul să triumfe, e destul ca cei buni să nu facă numic!”.
Toate gândurile bune ale unor foşti elevi, dintr-o generaţie oarecare, din cele multe, pe care le-aţi format!
Cu stimă,
Nadia şi Cornel Urian
PS
În urmă cu doi ani, am primit la Cristeștii-Ciceului vizita neașteptată a profesorului Gheorghe Pleș. Ne-a invitat să deschidem un plic de dimensiuni medii, care după formă și greutate ar fi trebuit să conțină niște cărți.
Era însă o singură carte, dar cu un titlu incitant: ȘCOLILE NĂSĂUDULUI (1635-2015), Volumul I, 500 de pagini.
……………………………………………………………….
Aflăm că în aceste zile, la Editura Napoca Star este în curs de editare cel de-al treilea și ultimul volum al acestei ample monografii dedicate întregului spectru școlar năsăudean, de-a lungul a aproape patru secole.
Frumoasă consecvență: anul și volumul! Să fie unul din efectele dulci și constructive ale anilor de pensie? (La cât mai multe, domnule profesor!) Sau bucuria de a așeza generos, între coperți de cărți, evenimente și reușite ale școlilor, culese și sistematizate în cinci decenii de carieră, puse cu generozitate la îndemâna și îndemintea cititorilor de astăzi și, cu siguranță, a celor din anii care vor urma…?
