Așa numea Mitropolitul Bartolomeu Anania acest locaș binecuvântat de Dumnezeu, pe care l-am vizitat, de curând. Am stat de vorbă cu două dintre cele 25 de măicuțe care slujesc în această mănăstire: maica Irina și maica Ioana…

Maica Irina este din județul Suceava, iar maica Ioana – din București. Au avut o copilărie și o adolescență obișnuită. Apoi au urmat facultatea în domeniul economiei, respectiv al turismului. Dar orice făceau nu le mulțumea complet și nu își găseau liniștea. Drumul lor era altul…

„Nu e ceva ce noi am ales… Pur și simplu am fost alese. Aveam totul. Job, facultate terminată, prieteni, familie, dar parcă nu aveam

 nimic. Nu ne vedeam având viață de familie. Nu pentru că ne speria acest gând, că ar fi greu sau că nu ar fi corect. Ci pur și simplu ne doream altceva!

Dumnezeu a lucrat atât de frumos, călăuzindu-ne spre a ne găsi fericrea, în acest rai al mănăstirii. Îi mulțumim Lui că suntem aici, în corabie…”  

Le-am întrebat cum au ales această mănăstire. Răspunsul este atât de simplu și cuprinzător: „Ascultă fiică și vezi, și am răspuns chemării…”.

De când au ajuns aici, au început să trăiască cu adevărat viața, simțind împlinire și liniște.

Maica Ioana este de 15 ani în mănăstirea Piatra Fântânele. Maica Irina este aici de 22 ani.

Locul divin alături de celelalte măicuțe și de părintele duhovnic a devenit „acasă” pentru mulți copii de-a lungul timpul. A fost locul unde au crescut, au evoluat, l-au cunoscut pe Dumnezeu, sub îndrumarea măicuțelor care se ocupă zilnic de ei.

În prezent, la mănăstire sunt 28 de copii pe care măicuțele îi duc zi de zi la școală. Apoi fac cu ei teme și activități extrașcolare, îngrijindu-i cum știu ele mai bine.

„Toți copiii care sunt la noi au familii. Păstrează și ei, dar și noi, legătura cu părinții. Dar pentru a le fi mai ușor să ajungă la școală și pentru a se ocupa cineva permanent de ei, deoarece unii vin din cătunele acestui loc minunat, dar greu accesibil, părinții ne-au rugat să ii ajutam, găzduind-i în mănăstire.

Când sunt nevoiți să plece la muncă în străinătate, în perioada vacantelor școlare, copiii lor rămân la noi, pentru două-trei luni. Ei, acomodându-se și împrietenindu-se cu ceilalți copii, nu mai vor să plece.

Preferă să meargă la școală împreună. Îi implicăm în multe activități extrașcolare, în tot ce poate face un copil, iar ei ne ajuta cu mare drag.

Când cresc și își croiesc propriul drum, ne bucurăm pentru realizările lor, chiar dacă uneori ne e dor de inocența și zâmbetele lor. Acest dor se umple atunci când ne vizitează și stăm de vorba pe îndelete.

Cei care s-au căsătorit revin cu drag si respect împreuna cu soții sau soțiile și copiii lor.

Partea frumoasă este cand ne întâlnim cu toții, iar mai apoi rămân și povestesc doar intre ei, despre familie, despre examene.

Deapănă amintiri, amintindu-și cu drag și despre năzbâtiile lor inocente făcute în mănăstire, și multe altele.

Și uite așa, aflăm și noi din secretele lor copilărești!

Le este dor unul de altul. Am învățat și învățam multe alaturi de acești copii…”, ne-au povestit maica Ioana și maica Irina. 

Ca în orice familie unde fiecare are rolul său, și în familia monahală de la Piatra Fântânele se întâmplă la fel.

Fiecare măicuță are atribuțiile sale, iar prin rotație își îndeplinesc ascultările zilnice pentru armonia mănăstirii.

„Avem atelierele de broderie, croitorie și pictură unde încercăm pe cât se poate să ne gospodărim singure. Necesitățile pentru atâtea persoane sunt mari, iar cheltuielile pe măsură…

Ca în orice mănăstire există un econom, un contabil, un casier, iar banii sunt la comun. Mănăstirea poartă de grijă tuturor cheltuielilor, implicit și nevoilor noastre personale. Când avem nevoie de bani mergem la casierie să cerem, și bine-nțeles că primim…”

De asemenea, au și câteva animale de care au grijă.

Este cunoscut faptul că la mănăstire se face cea mai bună mâncare. Am întrebat care este secretul.

„Dragoste și rugăciune. În permanență în bucătărie arde o candelă, iar înainte de a începe să gătim, facem câte o închinăciune cu rugăciunea bucătarului.

Când te dăruiești pentru ceilalți, orice ai face, totul iese perfect.

În duminicile si sărbătorile de peste an, dar mai ales în perioada Postului Mare sau al Nașterii Domnului, după Sfânta Liturghie rămân cam peste 60 de persoane pentru a servi masa, și nu numai.

În fiecare zi vin oameni la spovedit sau grupuri din diferite colțuri ale țării pe care îi servim cu drag. Sarmalele de post sunt specialitatea noastră…”

În final, ne-au transmis și un gând bun pentru cititorii Bistrițeanul.ro:

„Să ne facem sfinții – prieteni. De exemplu, înainte să ajungeți dumneavoastră, ștergeam geamurile și m-am rugat Sfintei Irina să-mi dea înțelepciune să răspund întrebărilor în așa fel încât, dintre cititori, măcar unul să se folosească. Să ne iubim unii pe ceilalți. Să avem cărare între noi…”