Totul se leagă. Băile Figa au devenit un adevărat magnet pe harta turismului balnear al României. E, în mic, ceea ce Oradea și mai nou Satu Mare, aplică deja cu mult succes.
Apa, cu proprietățile ei miraculoase, atrage vizitatorii, oamenii cu probleme osteoartritice, musculare și de sistem nervos periferic, dar și curioșii și doritorii de scăldat într-un cadru colinar de excepție,100% natural.
Turismul balnear își dă astfel, cu eleganță, mâna cu cel cultural, artistic. Oamenii fac baie cât fac, dar, firesc, mai au nevoie și de altceva. Caută „hrana locului”, costumele autentice din zonă, artefacte, legende, însemne de valoare istorică, obiceiuri etc. numai așa îmi explic de ce pe strada principală din Figa, duminica trecută, la „Înstruțatul boului” se vorbea nemțește și englezește. Străinii pozau și filmau într-o veselie.
Oamenii locului „s-au prins”, că nu degeaba sunt deștepți! Vă rog să priviți pozele făcute atunci, de Rusalii, alături de cele din bătrâna casă ce a devenit deja, ad-hoc, antecamera culturii populare a Văii Someșului.
Ce imagine! Albastrul „pietrii vinete” al bunicilor noastre. Știu ce vorbesc pentru că ele au inventat această nuanță azurie ce decorează de secole fațadele tuturor vetrelor strămoșești din Transilvania, de același rang și noblețe sufletească cu „albastrul de Voroneț”. Albastrul de la Figa se vede, peste „târnaț”, adică coridorul acela lung, exterior, de sub „plapuma” protectoare, ocrotitoare a viței de vie. E o minune, un colț de rai ce va atrage mulți turiști!
Înăuntru încă se lucrează, se strâng obiecte, exponate, artefacate, totul 100% „self made”, adică, de aici, de la Figa sau din satele vecine făcute cu mâna lor, de străbunica și bunica lui X sau Y. Se amenajează încă o „casă a spiritului”, cum definea, pe bună dreptate, Lucian Blaga „așezământul cultural al aducerilor aminte”… Priviți vă rog imaginile. Nu mai au nevoie de cuvinte.
Casa datează de prin 1930 – vezi inscripția de pe grinda din pivniță „1933” – și a aparținut familiei lui Iacob Motântan, bunicul Mariei Zinveliu – eleva cu ochelari îmbrăcată într-un magnific costum popular (vezi foto), clasa a X-a la Colegiul „Petru Rareș” din Beclean.
Mama, pensionară, a fost profesoară de matematică. Cu Florica Cârjac, educatoare pensionară și cu Marinela Șinteregan, actuala proprietară a cuhniei, tot fiică de cadru didactic, muncind pe brânci au dat contur visului, transformându-l într-o realitate palpabilă.
Joc acum rolul de cronicar și consemnez cu mândrie „neculceană”:
La Figa a luat ființă un nou muzeu sătesc, înnobilând harta culturală a județului și a României. Organele locale știu. Au fost la fața locului. Pensionara Florica Cârjac îmi spune, cu modestia specifică omului de la țară – Doamne cât de profundă și de adevărată! – că ar avea nevoie de „un pic de ajutor de la Primărie” ca să termine cum trebuie reparațiile și amenajările interioare, că „banii din pensia lor nu le mai ajung”.
Vă îndemn să mergeți și să vizitați muzeul. Treceți de Băi și intrați cu încredere în inima satului și veți înțelege că basmele lui Ion Pop Reteganul aici s-au născut… și nu numai. Aici ajungeți foarte ușor la Muzeu, întrebând de doamnele Florica, Marinela sau de eleva Maria Zinveliu…
Încercați voluntariatul și dați o mână de ajutor dacă puteți și cum puteți. Vă vor impresiona și pe voi, schița de „casă dinainte”, lada de zestre de la 1906 și multe altele. Numai așa vom schimba, cu adevărat, județul nostru și România noastră în BINE DURABIL!
