Iubesc arhitectura, mai ales cea veche, că cea nouă încă nu mi-a stârnit prea mult entuziasm. Iar dacă Bistrița are ceva frumos e tocmai arhitectura veche, din zona Centrului Istoric. Un patrimoniu prea puțin pus în valoare, dacă facem o comparație cu Oradea. Și după ce ne-a amăgit în campanie domnul primar că va face Centrul Vechi ca cel al Oradiei, să vezi poznă, am aflat că va începe cu demolarea cinematografului 23 August, pentru a face loc unei parcări, că acolo a identificat un loc pentru a rezolva criza locurilor de parcare din zona centrală. Domnu’ primar, stați așa, nu vă grăbiți, am o propunere mai bună, unde, garantat vor încăpea mai multe locuri de parcare. Vă dau pontul, dar promiteți că uitați de demolarea cinema-ului 23 August?!
Poate vă opintiți și îl reabilitați, să facem acolo un teatru, să nu mai fim de rușinea țării, fără un teatru în ditai citadela, dar cu pretenții de mari oameni de cultură și mari elite.
Cunosc locul pe care vi-l propun pentru că am copilărit aici. Îl știu bine și de câteva zile am fost acolo, să-mi reîmprospătez memoria, să văd dacă spațiul e așa generos cum mi-l aminteam. Eu zic că e, iar oportunitatea e mare, plus că zona aia poate fi reamenajată cu ajutorul unor arhitecți talentați, care pot pune în valoare și rămășițele din zidul cetății.
Unde pui că zona permite o amenajare de parcare pe nivele, din start, grădinile de care o să vă zic fiind sub nivelul asfaltului cu cel puțin 1,5 metri.
Pe scurt, e vorba de grădina din spatele fostei Direcții a Muncii, de vizavi de Domus, care poate fi completată cu casa și grădina din limita de proprietate, de pe Bistricioarei, nr. 1, proprietăți scose de ani buni la vânzare și încă nevândute – spre norocul v/nostru. Casa de pe Bistricioarei, nr. 1, e scoasă la vânzare și nu are nicio valoare arhitecturală, poate fi demolată. Proprietarii grădinii de pe colț, de vizavi de parcarea de la BCR și Casa cu Bere, ar vinde-o la un preț corect, chiar dacă acum nu o au scoasă la vânzare. Am vorbit cu proprietarul casei, știu ce zic.
Grădina din spatele Agenției Județene de Protecție Socială este a statului, partidul primarului este la putere, așa că nu cred că ar fi o problemă să se ambiționeze să o treacă în proprietatea Primăriei Bistrița. Mai mult, dacă ar fi după mine, aș încerca relocarea instituțiilor care funcționează în cele două corpuri de clădire mai noi, ridicate după 1990, în spatele Casei de Piatră (așa se numea clădirea fostei Direcții a Muncii unde – din ce știu, a fost prima școală de fete) și le-aș demola, pentru a obține mai mult spațiu. Sunt două clădiri hidoase, iar primăria are suficiente clădiri să poată face acest schimb.
Trebuie să fim de acord, parcarea va fi o mare problemă în zona centrală, iar primăria e obligată să vină cu soluții.
Aș mai propune exploatarea suprafeței disponibile acolo nu numai pentru o parcare pe două nivele, deasupra s-ar putea ridica chiar și o grădină urbană, care să ofere o perspectivă frumoasă asupra zonei centrale, cu băncuțe, multă verdeață, locuri de joacă pentru copii, poate un ceas solar – dacă tot avem bistrițeni care știu să le facă. Am rezolva nu doar criza locurilor de parcare, ci am putea transforma zona într-una de relaxare, ba chiar ar putea fi un mic obiectiv turistic din zona centrală, am văzut așa ceva în Italia.
Accesul în parcare ar fi foarte facil, de pe Bistricioarei, iar o regândire a zonei respective ar pune-o cu adevărat în valoare, potențialul e enorm.
Așadar, domnule primar Ioan Turc, faceți o reevaluare a situației și înainte de a anunța demolarea unor obiective istorice la care noi, bistrițenii, ținem, vedeți cum vă puteți organiza cu ce avem și nu vedeți din lipsă de viziune. Pe Ilie Bolojan viziunea l-a făcut special și capacitatea de organizare. Hai, că vă ajutăm și noi, numai nu distrugeți ce iubim la orașul ăsta…
Cu plăcere. 🙂
