O bistrițeancă reușește nu doar să transforme un banal obiect într-o capodoperă, ci reușește să le dea și o identitate săsească. Silvia Țogorean face asta de doi ani de zile, după ce, înainte, a lucrat într-o fabrică de sticlă.
Silvia Țogorean este o olteancă stabilită în Bistrița și de câțiva ani a ieșit la pensie. Aceasta nu și-a putut, însă, lăsa deoparte pasiunea sa de-o viață, așa că acum îi încântă pe alții cu munca ei.
Pictează de obicei pe lemn, însă nu se dă în lături când vine vorba de provocări noi. A pictat cufere de toate dimensinile și culorile, acestea fiind și principala atracție a standului său de la Târgul Mare al Bistriței.
Apoi au urmat scăunele, mese și chiar dulapuri. Lucrează pe diferite podoabe, așa că fetele care doresc ceva personalizat, au la cine să apeleze, fie că e vorba de cercei, lănțișoare sau brățări. Am găsit chiar și umerașe și piepteni de păr cu diferite modele florale.
Să nu mai vorbim de magneți de frigider, pușculițe, rame de oglinzi sau cutii pentru vin. Însă ce e și mai special, Silvia Țogorean pictează și pe textile! La târg sunt afișate tricouri cu maci și fluturi, însă doritorii pot să-și personalizeze hainele după bunul lor plac.
Rugată să inventarieze modelele realizate, artista mărturisește că nici nu le mai ține evidența pentru că sunt prea multe:
„Nici nu pot să zic, fiecare obiect are un alt model, deși au aceleași forme și dimensiuni. Chiar dacă am pornit de la același model, nu l-am executat la fel. Fiecare este unicat. Nu pot să zic numărul lor pentru că sunt foarte multe.”
Arta săsească – sursă de inspirație
Și chiar sunt multe. Doar uitându-te la stand îți dai seama de asta. Fiecare model necesită migală și talent.
„Oricare obiect pe care îl fac are nevoie de un tratament înainte de a începe, trebuie șmirgheluit mai întâi, apoi dat cu un grund special ca atunci când o să pictez să alunece pensula, să pot să lucrez ușor. Eu îmi pregătesc într-o zi materialul și pe urmă, a doua sau a treia zi încep să le pictez. Asta depinde de decor, de mărime, de model. M-am inspirat foarte mult din pictura de pe mobilierul săsesc, cu asta am început și bineînțeles că fac în contiuare, dar mai diversific un pic și culorile pentru că sașii aveau anumite culori ale lor puțin mai sobre. Eu le-am mai înveselit un pic. Am mai făcut și pentru copii care preferă rozul sau movul. De luat timp sigur că îmi ia, pentru că eu mă și documentez înainte. De multe ori fac fondul cu anumite culori și nu am inspirația pe moment, și le las până vine și timpul lor.”
Când vezi standul și toate operele doamnei Silvia, ai spune că face asta de o viață. Ei bine, în cazul acesta aparențele chiar nu înșeală. Deși pe lemn pictează de doi ani și jumătate, întreaga ei viață s-a învârtit în jurul artelor. A termiat un liceu de arte plastice, a lucrat apoi în diferite părți.
Artista are origini maghiare și oltenești și a ajuns la Bistrița în anul 1988, când soțul acesteia a ajuns prin repartiție în județ. I-a plăcut orașul și s-a documentat mult despre istoria acestuia, în special despre popoarele ce au contribuit la formarea și structurarea acestuia.
A început să lucreze la fabrica de sticlă în domeniul picturii, unde a experimentat și tehnica Gale, fiind printre cei mai buni din breasla ei.
”De acolo am căpătat și o finețe pentru că acolo chiar se cerea așa ceva, plus multă atenție și imaginație”, exemplifică bistrițeanca prin adopție.
După aceea a urmat o perioadă în care a lucrat în domenii ce nu aveau nicio legătura cu pictura. Artista spune că i-ar fi plăcut să înceapă ea o afacere, însă nu a avut curaj să o facă de una singură.
”La un moment dat am lucrat la cineva care avea un atelier de pictură pe sticlă în Unirea. La început am fost plătită bine, însă între timp lucrurile au decăzut și am putut să ies la o pensie anticipată și am renunțat acolo, după care am rămas acasă crezând că mă pot ocupa de mine. Însă nu am putut să trăiesc fără să pictez sau fără să am o activitate. Am făcut puțin pe ceramică, pentru că aveam câteva văzuțe și acolo am făcut câteva încercări, iar după aceea nici nu mai țin minte cum am început, dar am făcut rost de niște produse din lemn și am început să pictez. Mi-am adus aminte cum mă documentasem eu despre Bistrița, despre sași, despre viața lor, despre ambientul lor. Chiar dacă se pare că au fost un popor mai rece, le-a plăcut foarte mult frumosul. Mi-a atras atenția faptul că aveau lucruri foarte frumos pictate și am încercat să le reproduc. Însă lucrez cu tot felul de modele. Pentru că pot face aproape orice, atunci fac aproape orice.”
Nu de mult timp, artista și-a deschis și o firmă și încearcă să introducă operele sale în diferite magazine. Face pași mărunți, dar siguri. Vara și-o petrece pictând la Jelna, în natură, iar iarna desfășoară aceeași activitate, doar că la Bistrița. ”Am o cameră unde acolo mă izolez și lucrez, sunt doar eu cu arta.”
La Târgul de Crăciun de la Bistrița a lucrat globuri din polistiren și a avut comenzi care au ajuns până în America și Anglia. Anul acesta, Silvia Țogorean a realizat prima ei restaurare a unui dulap.
”Am avut foarte mari emoții pentru că nu am mai făcut niciodată așa ceva, dar a ieșit super și clientul a fost foarte mulțumit. Întreg procesul a durat două săptămâni. Clientul respectiv a mai cumpărat de la mine un cufăr și o ramă de oglindă, și a vrut ca totul să fie în același stil. Între timp i-am făcut și un suport de șervețele”, povestește pictorița.
Pe Silvia Țogorean o găsiți și la numărul de telefon 0741 597 423 sau pe Facebook .
