A descoperit dragostea pentru muzică în copilărie, de la tatăl său, un pasionat înrăit de rock, iar apoi și-a dat seama că acesta este drumul pe care vrea să-l urmeze. În prezent este doctorandă la Academia de Muzică ,,Gheorghe Dima” Cluj-Napoca. A cântat pe scena Operei Naționale Române din Cluj-Napoca și nu numai, iar de câteva ori a împărțit scena cu soțul său, tenor. Uneori, personajele pe care le interpretau erau și ele îndrăgostite. Este povestea Soniei Ilincăi (Diugan), o tânără de 26 de ani, originară din Beclean.
„M-am născut în Beclean, iar în prezent locuiesc în Cluj-Napoca, însă numesc ambele locuri acasă. Am împlinit de curând 26 de ani. Am studiat în Cluj încă din clasa a 9-a, acesta fiind și momentul în care m-am mutat de la Beclean la Cluj.
Am studiat la Colegiul Național de Muzică ,,Sigismund Toduță” Cluj-Napoca, instrument principal canto clasic și instrument secundar pian, iar după finalizarea liceului mi-am continuat studiile universitare la Academia Națională de Muzică ,,Gheorghe Dima” Cluj-Napoca, la Facultatea de Interpretare Muzicală, secția canto.
Stând în acest punct al vieții să mă gândesc cum a început totul, realizez tot mai mult că deși nu am crescut într-o familie de muzicieni, am descoperit dragostea pentru muzică acasă, la tatăl meu, un pasionat înrăit de muzică rock.
Nu mă încânta pe mine în mod deosebit copil fiind, însă din momentul în care am început școala și doamna învățătoare m-a încurajat și implicat în fel de fel de contexte artistice sau culturale oferindu-mi ocazii să cânt, am descoperit ceea ce acum aș putea numi ca fiind o bucurie lăuntrică pe care doar muzica și actul artistic împărtășit o poate aduce. Îmi aduc aminte că cel puțin din clasa a 5-a încolo le spuneam constant părinților mei că eu nu vreau să fac altceva decât muzică sau oricum ceva în domeniul artistic, iar lor li se datorează o mare parte din ceea ce sunt eu astăzi, pentru că m-au susținut mereu„, a povestit tânăra pentru Bistrițeanul.ro.
Aceasta spune că muzica este ceva ce o însoțește neîncetat, este activitatea sa de zi cu zi, fie că este implicată într-un proiect muzical pentru care are repetiții, fie că studiază, fie că scrie despre ea în diverse proiecte de cercetare muzicală.
„Muzica îmi este motivație, mângâiere, recunoștință, aș putea spune că pur și simplu este de toate de-ale vieții pentru că deși este până la urmă înainte de toate munca mea, este într-un mod deplin conectată cu ceea ce sunt eu.
În prezent sunt doctorandă la Academia de Muzică ,,Gheorghe Dima” Cluj-Napoca. În iulie anul trecut am finalizat masterul, iar din septembrie am fost admisă la Școala doctorală ,,Sigismund Toduță” din cadrul academiei”, ne-a mai explicat.
De mică i-a plăcut și să citească și să scrie, fiind implicată în multe activități și în această direcție.
„Pe urmă încă din anii de liceu am descoperit cât de mult îmi place să combin studiul muzicii cu scrisul, iar în anii studiilor de licență am avut ocazia să practic asta sub formă de cercetare, analiză muzicală, conectând această parte interpretativă a muzicii cu partea de analiză muzicală a repertoriului interpretat, eu fiind de părere că un interpret are nevoie și de aprofundarea muzicii pe care o are de cântat având în vedere și această perspectivă. Astfel că, în prezent activitatea muncii mele este combinația dintre interpretarea și cercetarea muzicii.
Am cântat preponderent pe scena Operei Naționale Române din Cluj-Napoca și am avut ocazia să cânt pe scena Filarmonicii din Arad, tot printr-un proiect de colaborare al operei din Cluj”, a mai povestit Sonia Ilincăi.
Pe soțul său, Nicolae Ilincăi, l-a cunoscut la facultate, fiind colegi de an la canto din anul întâi, iar de câteva ori au cântat pe aceeași scenă.
„Am avut parte de câteva ocazii în care am împărțit scena, atât interpretând roluri de operă principale, personajele pe care le interpretam fiind și ele îndrăgostite, cât și roluri de operă în care fiecare avea drumul său. Am avut parte și de alte ocazii de a cânta pe aceeași scenă în diferite contexte artistice, recitaluri”, a completat tânăra soprană.
Aceasta spune că nu există un moment anume pe care să îl poată cataloga ca pe “cel mai” atunci când vine vorba de emoție.
„Toate momentele pe scenă sunt extrem de emoționante și fiecare context este diferit, deci emoția este și ea unică. Niciodată pe scenă emoția nu se simte exact la fel, nici măcar atunci când interpretezi ceva ce ai mai interpretat deja. Pentru asta chiar sunt extrem de recunoscătoare, pentru că este într-adevăr un privilegiu să trăiești aceste emoții care de fiecare dată se simt “cele mai””, ne-a mai mărturisit.
Pe lângă domeniul de cercetare muzicală, îi place să citească din marii clasici ai literaturii universale, cărți de filosofie, cărți duhovnicești, biografii sau autobiografii.
„De-asemenea, o pasiune pentru mine este orice ține de artă în general, dar îmi place mult și să înot și să schiez. Voluntariatul a fost o mare parte din activitatea mea în anii de liceu și simt că a contribuit frumos la ceea ce sunt astăzi și cu siguranță este o activitate extrem de bine venită pentru orice vârstă. Îmi fac timp și pentru asta atunci când este nevoie.
Planul meu este să muncesc cu bucurie constant și disciplinat în continuare, să mă îmbunătățesc prin fiecare experiență nouă atât din domeniul interpretativ, cât și din cel de cercetare muzicală, deoarece simt acum că amândouă mă reprezintă și sper ca tot ceea ce fac să aibă un folos bun. În rest, sunt încrezătoare că toate lucrurile se întâmplă la timpul lor potrivit și aștept cu drag, cu răbdare și cu mulțumire pentru tot ceea ce am și fac deja, fiecare nouă etapă a vieții”, a conchis aceasta.
, o tânără de 26 de ani, originară din Beclean.){kind=link}