Bustul lui Nicolae Iorga – realizat de sculptorul Grigore Bradea în lemn, în 1984 și turnat în bronz la Turnătoria Tapio din Cluj-Napoca – a fost dezvelit ieri în fața sediului Arhivelor Bistrița-Năsăud. „Avem în continuare foarte multe de învățat de la Nicolae Iorga. A fost, dincolo de toate, un om: cu fapte impresionante și cu greșeli. Dar personalitatea lui Iorga rămâne colosală…”
Bustul în bronz al istoricului Nicolae Iorga a fost dezvelit ieri, la sediul Arhivelor Bistrița-Năsăud. Cornelia Vlașin, directoarea instituției, a prezentat cu acest prilej obiectele de colecție care se păstrează la Arhive și care atestă legăturile strânse ale lui Iorga cu oamenii de cultură din zonă.
„Nicolae Iorga este cel care editează pentru prima dată documente din Arhivele bistrițene. Am expus aici ediția princeps a acestei lucrări. Tot el a ținut legătura cu Albert Berger, cel mai celebru arhivar al Bistriței, viitor director al colegiului evanghelic (actualul Colegiu Liviu Rebreanu) de care l-a legat o strânsă prietenie.
Unul dintre prietenii și adversarii politici ai lui Nicolae Iorga a fost și avocatul Victor Moldovan. Există și o foarte amplă corespondență în colecția Gavril Precup – o altă persoană care se bucura de aprecierea marelui istoric.
Un alt prieten al lui Nicolae Iorga din zonă este avocatul Victor Onișor, cel care îl însoțește pe Iorga în călătoria din 1906 pe aceste meleaguri. Într-un exemplar din Gazeta Bistriței publicat în 1906 este admirabil povestită această călătorie.
De asemenea, în 1919, Nicolae Iorga se reîntoarce la Bistrița însoțind cuplul regal în vizita sa de atunci. Iorga încearcă și reușește să-l convingă pe prințul Carol, prințul moștenitor, să renunțe la căsătoria sa cu Zizi Lambrino”, a explicat Cornelia Vlașin.
Aceasta a evocat în câteva cuvinte personalitatea colosală a lui Iorga.
„Vorbea 17 limbi străine, iar un fapt inedit despre marele istoric este acela că a învățat limba turcă într-o singură noapte. Aflăm asta din relatare prim-ministrului de atunci, Ion I.C Brătianu, dar și din relatările sale, cu prilejul vizitei prințului moștenitor al sultanului Impreiului Otoman…
Să nu uităm că a fost Doctor Honoris Causa a numeroase universități.
Din păcate, pe 27 noiembrie 1940 este ucis mișelește de Garda de Fier. În memoria domniei sale, 47 de universități din întreaga lume au arborat drapelul în bernă. Asta ne spune foarte mult despre dimensiunea operei sale. A scris peste 1000 de cărți, peste 12.750 de articole / studii și peste 4.900 recenzii. Să nu uităm că a scris Istoria Românilor în 10 volume – în doar trei ani de zile.
La 23 de ani era deja doctor al Universității din Leipzig, iar în același an își obține doctoratul și la Sorbona, la Paris. La 24 de ani era deja profesor universitar.
La Arhivele din Bistrița se păstrează și certificatul eliberat de Iorga pentru Constantin Moisil viitorul director al Arhivelor de la București căruia îi datorăm înființarea instituției Arhivelor în Bistrița-Năsăud, în 1937.
Avem în continuare foarte multe de învățat de la Nicolae Iorga. A fost, dincolo de toate, un om: cu fapte impresionante și cu greșeli. Dar personalitatea lui Iorga rămâne colosală iar moștenirea domniei sale este foarte importantă…”, a mai spus Cornelia Vlașin.
„Este un moment cu dublă semnificație: pe de-o parte punem în valoare în spațiul public opera lui Grigore Bradea și pe de alta, subliniem legătura marelui cărturar Nicolae Iorga cu Bistrița și Năsăudul.
Proiectul a pornit în urma discuțiilor cu Liviu Olariu și cu membrii Asociației Grigore Moisil, cărora le mulțumim pentru că au sprijinit gândul nostru bun.
Mulțumiri se cuvin și lui Alexandru Gavrilaș managerul Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud, lui Dumitru Cozma de la Turnătoria Tapio, arhitectei Ileana Luca, cea care ne-a acordat tot sprijinul pentru întocmirea documentațiilor de specialitate.
Mulțumim Ioan Șot de la Andezitul care ne-a pregătit soclul și postamentul într-un timp record. Mulțumim Nidu Filimon care ne-a ajutat să scriem plăcile explicative și să montăm lucrarea, dar și domnului Vasile Trifan care ne-a ajutat cu transportul si punerea lucrării în fața sediului Arhivelor Bistrița-Năsăud. Mulțumim Octavian Ganea, Seven Events, Arhicris Logistic și Cabinet avocat Liviu Olariu.
Mulțumim Consiliului Județean Bistrița-Năsăud care a cofinanțat acest proiect, președintelui Emil Radu Moldovan, pentru încăpățânarea cu care ne susține de atâția ani proiectele, dar și Primăriei Municipiului Bistrița, care a agreat amplasarea acestui bust pe strada Gării. Este probabil singura stradă din România pe care, la un interval de doar câțiva zeci de metri – se regăsesc trei personalități care au marcat fundamental destinul României Moderne: Nicolae Iorga, Alexandru Vaida-Voevod și cardinalul Iuliu Hossu.
Mulțumim Arhivelor Bistrița-Năsăud pentru deschiderea și generozitatea cu care ne-au oferit informațiile necesare pentru a construi tot acest proiect”, au transmis reprezentanții Asociației „Grigore Bradea”.
Mai degrabă un bust al lui Albert Berger ar fi trebuit dezvelit în fața sediului Arhivelor Naționale Bistrița-Năsăud, având în vedere contributia sa la organizarea pe baze științifice arhivelor Bistrițene. Astfel, în anul 1888 Albert Berger a primit postul de profesor la Gimnaziul Evanghelic din Bistrița, al cărui director a fost în perioada 1914-1929 și simultan i s-a încredințat custodia arhivei orașului Bistrița unde s-a făcut repede remarcat prin modul științific de ordonare, transcriere, publicare și depozitare a documentelor.
Este adevărat că o stradă din Bistrița îi poartă numele, însă asa cum fotograful Alexandru Roșu are o statuie în centrul orasului și Albert Berger ar merita cel putin un bust.
Asadar, Nicolae Iorga, a beneficiat de rezultatul muncii de arhivar depuse de Albert Berger. De altfel, in cartea sa intitulată „Pagini alese de însemnări de călătorie prin Ardeal și Banat”, Iorga a mentionat că „Albert Berger este un model ca om de știință și arhivar”. Cu toate astea, o mare dezamăgire l-a marcat pe Albert Berger pricinuită de faptul că în anul 1918, când după trei decenii de muncă asiduă în arhivele bistrițene, i s-au luat cheile și nu i s-a mai permis accesul în clădire, pe simplul considerent că era de etnie germană.