Zeci de copii din Bistrița au celebrat Ziua internațională a Copilului pe Pietonalul Liviu Rebreanu, la terasa Jacqueline sau la Copacul de cafea – între culori, limonadă, baloane și cretă, cu gândul la ceilalți…
Azi pe Pietonalul Liviu Rebreanu s-a desfășurat încă o etapă a proiectului Erasmus I am not a Target, coordonat de profesorii Colegiului „Liviu Rebreanu” din Bistrița.
Zeci de copii au împărțit baloane pe pietonal, au colorat mesaje de susținere și sprijin pentru colegii victime ale agresiunilor. Au primit limonadă și dulciuri, s-au jucat cu baloane și au făcut coadă la cei care s-au priceput să le picteze fețele.
Au desenat câteva zeci de tricouri cu mesaje de susținere și încurajare, invocându-l chiar și pe Messi…! Tricourile vor fi folosite la un cros, pe 13 iunie, organizat de Inspectoratul Județean de Poliție – dedicat tot acestui fenomen.
„În cadrul proiectului Erasmus în care suntem implicați, ne-am gândit că ar fi frumos să ieșim și în stradă, în mijlocul comunității. Pentru că în școală am tot făcut activități… Copiii au început să conștientizeze pericolul pe care îl presupune acest fenomen referitor la bullying. De această dată am invitat și copii de la alte școli: le-am pus la dispoziție tricouri, baloane, foi de desen, le-am adus cretă pentru câteva desene pe asfalt și i-am invitat să compună mesaje anti-bullying…”, ne-a explicat Alina Creț, membru în echipa de management a proiectului Erasmus „I am not a target”.
Detalii despre acest proiect puteți reciti accesând linkul de mai jos:
VIDEO: În sfârșit, ceva concret pentru copiii – victime ale agresiunii în școală
Am stat de vorbă și cu câțiva elevi din clasa a IV-a, adunați în jurul unei mese. Maia, în vârstă de 11 ani, ne-a explicat ce se întâmplă: „Ce înseamnă I am not a target? Întâi este un proiect care se derulează la noi în școală, la «Liviu Rebreanu». Tradus din engleză, ar fi: Nu sunt o țintă. Se referă la copiii care sunt jigniți sau terorizați de alți colegi și copii mai răi. Colorăm baloane și tricouri… Am văzut și noi copii mai mici necăjiți de copii mai mari… Nu e tocmai plăcut să treci prin așa ceva… Asta ar trebui să se înțeleagă – că noi, copiii, nu suntem ținta nimănui…”
„Și eu am pățit așa ceva de genu’! Când eram în clasa I, colegii mei s-au dus la cantină. Am rămas eu cu mingea, a venit la mine un băiat mai mare, din altă clasă, și mi-a zis că dacă nu-i dau mingea mă bate și mă omoară…! Atunci pe moment n-am știut cum să reacționez, i-am lăsat mingea, m-am supărat. Le-am spus părinților, mai târziu, ei au vorbit cu doamna învățătoare… Aș fi putut să încerc să mă înțeleg cu el… Sau să mă apuc de karate ca să mă apăr de colegii mai răi… Oricum, de atunci nu m-a mai necăjit…”, ne-a mai povestit un băiat ocupat cu un pahar de limonadă răcoroasă..
Ce anume ar trebui să rețină copiii – victime într-o agresiune?
În primul rând să caute în preajma lor ajutorul unui adult: „Dacă se întâmplă să nu fie un adult în apropiere – e important să rețină că asemenea comportamente agresive sunt potențate de reacția victimei. Dacă un copil jignit, la un moment dat, de un coleg – afișează o reacție neutră, demonstrând astfel că nu-i pasă, atunci agresorul se va opri. Pentru că nu-și satisface nevoia aceea de a răni pe cel din jur… Cumva ar trebui să se arate neafectat. Ceea ce știm că este foarte greu… E simplu să vorbim, știu, inclusiv noi, ca adulți ne pripim și ripostăm, fără să avem răbdare să încheiem pașnic un conflict…”, a mai punctat Alina Creț.
