Iubitorii Mocăniței Transilvaniei s-au încăpățânat să salveze gara din Orosfaia. Au umblat cu o țiglă-n mână ca model, colindând satele în căutarea de țigle identice. Ce au găsit ei, donațiile multora dintre voi și mâinile harnice a unor voluntari au dat rezultate. Gara din Orosfaia are un nou acoperiș. Dar mai e de lucru…
Gara din Orosfaia, construită în perioada interbelică, era unul din locurile în care Mocănița Transilvaniei oprea.
Așa că a fost de la sine înțeles că iubitorii Mocăniței și-au pus în cap să o salveze, fiind la un pas de prăbușire.
În luna aprilie aceștia au ajuns la un impas: țiglele autentice erau greu de găsit, așa că au făcut apel la toți cei ce aveau ”uitate” pe undeva astfel de țigle, să le vândă sau doneze.
N-a fost ușor, dar au reușit după o lună și puțin să dea o față nouă acoperișului gării. Cu o țiglă de model în mână au colindat satele în căutarea de țigle identice.
Bucăți de țigle aduse din Târgu Mureș, Cluj și alte localități, puse pe lemnul donat de o firmă de construcții, au conturat acoperișul. Bineînțeles, toate materialele găsite sau donate NU s-ar fi pus singure, fără ajutorul unor mâini harnice de voluntari.
Acoperișul gării din Orosfaia e GATA, dar mai e de lucru.
”Am scos-o la capăt!
Cu multă muncă și efort susținut am reușit să finalizăm restaurarea acoperișului gării din Orosfaia, așa cum ni l-am dorit. Un proiect bazat pe ghidurile de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din Câmpia Transilvaniei, păstrând nuanțele clădirilor feroviare construite în perioada interbelică.
Meritul pentru reușita tehnică este a lui Ion Pomuhaci, împreună cu Florin și Nea Valer. Aceștia au folosit cu măiestrie materialele pe care le-am avut, o parte recuperate din vechea structură și altele noi.
Ne-a fost de mare ajutor materialul lemnos sponsorizat de compania Silvania International. Asta cu atât mai mult în această perioadă în care prețurile la materialele de construcții au explodat.
Am avut mult de furcă pentru procurarea țiglelor originale fabricate acum peste 80 de ani la fabrica din Mureșeni. Am luat la pas satele cu o țiglă de model în mână și am întrebat localnicii dacă nu cumva mai au așa ceva prin fundul curții.
Am făcut mai multe transporturi din:
- Târgu Mureș
- Tirimia
- Livezeni
- Cluj-Napoca, pentru a afla că același model are mai multe variațiuni. La unele ba clobanțul era mai lung, ba cinci milimetri mai îngustă, distracție!
Următorul pas este:
- partea de tâmplărie a lucarnelor și geamurilor
- scara de acces
- podirea suprafeței podului, însă toate acestea după ce reușim să generăm bugetul necesar.
- Arhitect: Daniel Szekely
- Restaurator: Ion Pomuhaci
- Consultant tehnic: Petrus Italus Trust
- Sponsor: Silvania International
